1 Căci ştim că, dacă este desfăcută casa pămîntească a cortului nostru, avem în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mîini, veşnică.
2 Căci într-adevăr, în acesta noi suspinăm, tînjind să fim îmbrăcaţi pe deasupra cu locuinţa noastră din cer,
3 dacă cumva cînd vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi goi.
4 Căci într-adevăr, noi care suntem în cort suspinăm, fiind apăsaţi, nu pentru că dorim să fim dezbrăcaţi, ci să fim îmbrăcaţi pe deasupra, ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă.
5 Dar Cel care ne-a lucrat tocmai pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului,
6 fiind deci totdeauna plini de încredere, şi ştiind că, dacă suntem acasă în trup, suntem departe de Domnul,
7 – căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere –.
8 Dar suntem plini de încredere, şi ne-ar place mai degrabă să părăsim trupul acesta, şi să fim acasă la Domnul.
9 De aceea ne şi silim, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă, să-I fim plăcuţi.
10 Căci toţi trebuie să fim arătaţi înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să primească cele lucrate prin trup, potrivit cu ceea ce a făptuit: fie bine, fie rău.
11 Cunoscînd deci teama de Domnul, noi căutăm să înduplecăm pe oameni, dar noi am fost arătaţi lui Dumnezeu; totuşi nădăjduiesc să fim arătaţi şi în conştiinţele voastre.
12 Nu ne recomandăm iarăşi singuri înaintea voastră, ci vă dăm un prilej de laudă cu privire la noi, ca să-l aveţi faţă de cei ce se laudă cu ce este în înfăţişare şi nu în inimă.
13 Căci, dacă ne-am ieşit din minţi, este pentru Dumnezeu; dacă suntem întregi la minte, este pentru voi.
14 Căci dragostea lui Cristos ne constrînge, fiindcă am judecat aceasta: Pentru că Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit.
15 Şi El a murit pentru toţi, ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.
16 Aşa că, de acum, noi nu cunoaştem pe nimeni potrivit cărnii; chiar dacă am cunoscut pe Cristos potrivit cărnii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem aşa.
17 Aşa că, dacă este cineva în Cristos, este o creaţie nouă. Cele vechi au trecut: iată, ceva nou a luat fiinţă.
18 Dar toate sînt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu Sine prin Cristos şi ne-a dat slujba împăcării;
19 anume, că Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, netrecîndu-le în socoteală nelegiuirile, şi punînd în noi cuvîntul împăcării.
20 Deci noi suntem ambasadori pentru Cristos, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi; vă rugăm, pentru Cristos: Impăcaţi-vă cu Dumnezeu!
21 Pe Cel ce n-a cunoscut păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El.