1 Avînd deci aceste promisiuni, iubiţilor, să ne curăţim de orice întinare a cărnii şi a duhului, îndeplinind sfinţirea, în teama de Dumnezeu.
2 Faceţi-ne loc în inimile voastre! N-am nedreptăţit pe nimeni, n-am ruinat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni.
3 Nu spun aceasta ca să condamn, căci am spus mai înainte că sînteţi în inimile noastre spre a muri împreună şi a trăi împreună.
4 Mare este îndrăzneala mea faţă de voi, totuşi mare este lăudarea mea cu voi; sînt umplut de mîngîiere, sînt covîrşit de bucurie în tot necazul nostru.
5 Căci şi după ce am venit în Macedonia, carnea noastră n-a avut nici o odihnă, ci am fost strîmtoraţi în toate: de afară lupte, dinăuntru temeri.
6 Dar Cel care mîngîie pe cei smeriţi, Dumnezeu, ne-a mîngîiat prin venirea lui Tit.
7 Nu numai însă prin venirea lui, ci şi prin mîngîierea cu care a fost el mîngîiat la voi. Căci el ne-a istorisit despre tînjirea voastră, despre jalea voastră, despre zelul vostru pentru mine, aşa că m-am bucurat şi mai mult.
8 Pentru că şi dacă v-am întristat prin scrisoare, nu-mi pare rău; chiar dacă mi-a părut rău – căci văd că scrisoarea aceea v-a întristat, deşi pentru puţină vreme –,
9 acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că aţi fost întristaţi spre pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi potrivit cu Dumnezeu, ca să nu suferiţi în nimic pierdere de la noi.
10 Căci întristarea potrivit cu Dumnezeu lucrează o pocăinţă spre mîntuire, de care nu-ţi pare rău; dar întristarea lumii produce moarte.
11 Căci iată, chiar această întristare potrivit cu Dumnezeu, ce silinţă a produs în voi! Ba chiar şi apărare, şi indignare, şi teamă, şi tînjire, şi zel, şi pedepsire! în toate voi aţi arătat că sînteţi curaţi în acea faptă.
12 Prin urmare, dacă v-am scris, nu a fost din pricina celui ce a nedreptăţit, nici din pricina celui ce a fost nedreptăţit, ci ca silinţa voastră pentru noi să fie arătată la voi înaintea lui Dumnezeu.
13 De aceea am fost mîngîiaţi. Dar pe lîngă mîngîierea noastră, ne-am bucurat cu mult mai mult de bucuria lui Tit, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toţi.
14 Pentru că, dacă m-am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n-am fost făcut de ruşine. Ci, după cum v-am spus totul în adevăr, tot aşa şi lăudarea noastră înaintea lui Tit a fost după adevăr.
15 Şi inima lui s-a ataşat şi mai mult de voi, cînd îşi aminteşte de ascultarea voastră a tuturor, cum l-aţi primit cu teamă şi tremur.
16 Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate.