1 Dar vă facem cunoscut, fraţilor, harul lui Dumnezeu care a fost dat în adunările Macedoniei,
2 că în multă punere la încercare prin necaz, prisosul bucuriei lor şi sărăcia lor adîncă au prisosit spre bogăţia dărniciei lor.
3 Aduc mărturie că au dat de bunăvoie, după puterea lor, şi peste puterea lor,
4 cerîndu-ne cu multă stăruinţă harul acesta şi părtăşia la slujbă faţă de sfinţi.
5 Şi nu numai cum nădăjduisem, ci s-au dat mai întîi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.
6 Aşa că am îndemnat pe Tit ca, după cum începuse mai înainte, aşa să şi îndeplinească acest har faţă de voi.
7 Dar, după cum prisosiţi în toate: în credinţă şi în cuvînt şi în cunoştinţă şi în orice silinţă şi în dragostea voastră pentru noi, aşa să prisosiţi şi în acest har.
8 Nu v-o spun ca o poruncă, ci ca prin silinţa altora să pun la încercare şi sinceritatea dragostei voastre.
9 Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, că El, bogat fiind, a devenit sărac pentru voi, ca voi, prin sărăcia Lui, să vă îmbogăţiţi.
10 Şi îmi dau o părere în aceasta; căci aceasta vă este de folos vouă, care aţi început mai înainte nu numai să faceţi, ci şi să vreţi, de acum un an.
11 Dar îndepliniţi deci acum şi de făcut; pentru ca, după cum aţi fost gata să vreţi, astfel să fie şi de a îndeplini, din ce aveţi.
12 Căci, dacă este bunăvoinţă, ea este bine primită după ceea ce are cineva, nu după ceea ce n-are.
13 Căci nu zic aceasta ca alţii să aibă uşurare, dar voi strîmtorare, ci să fie o egalitate:
14 în vremea de acum, prisosul vostru să fie pentru lipsa lor, pentru ca şi prisosul lor să fie pentru lipsa voastră, ca să fie o egalitate;
15 după cum este scris: „Cine a strîns mult, n-a avut de prisos, şi cine a strîns puţin, n-a dus lipsă”.
16 Dar mulţumiri fie lui Dumnezeu, care a dat aceeiaşi silinţă pentru voi în inima lui Tit,
17 pentru că el a primit într-adevăr îndemnul nostru; dar, fiind mai zelos, a plecat de bunăvoie la voi.
18 Noi însă am trimis cu el pe fratele, a cărui laudă în Evanghelie este prin toate adunările.
19 Dar nu numai aceasta, ci a fost şi ales de adunări ca tovarăşul nostru de călătorie în acest har de care ne îngrijim noi, spre gloria Domnului însuşi, şi ca o dovadă de bunăvoinţa noastră,
20 ferindu-ne ca să ne găsească cineva vină cu privire la acest belşug de care ne îngrijim,
21 căci avem grijă de cele bune, nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.
22 Am trimis însă împreună cu ei pe fratele nostru, pe care I-am încercat deseori în multe ca fiind zelos, dar care este acum şi mai zelos, din pricina marii lui încrederi în voi.
23 Fie în ce priveşte pe Tit, tovarăş al meu şi împreună-lucrător cu mine faţă de voi, fie în ce priveşte fraţii noştri, ei sînt trimişii adunărilor, gloria lui Cristos.
24 Deci arătaţi-le, în faţa adunărilor, dovada dragostei voastre şi a lăudării noastre cu privire la voi.