1 Vă îndemn deci eu, deţinutul în Domnul, să umblaţi într-un chip vrednic de chemarea cu care aţi fost chemaţi,
2 cu toată smerenia şi blîndeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unul pe altul în dragoste,
3 silindu-vă să păstraţi unitatea Duhului prin legătura de unire a păcii:
4 Este un singur Trup şi un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi într-o singură nădejde a chemării voastre;
5 un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez,
6 un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toţi şi prin toţi şi în toţi.
7 Dar fiecăruia dintre noi i-a fost dat harul potrivit măsurii darului lui Cristos.
8 De aceea este zis: „S-a suit în înălţime, a dus captivi pe cei captivi, a dat daruri oamenilor”.
9 Însă acest: „S-a suit”, ce este dacă nu că a şi coborît în părţile mai de jos ale pămîntului?
10 Cel ce S-a coborît este Acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple totul.
11 Şi El însuşi a dat pe unii, apostoli; pe alţii, profeţi; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
12 pentru desăvîrşirea sfinţilor, pentru lucrarea de slujire, spre zidirea Trupului lui Cristos,
13 pînă ajungem cu toţii la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de bărbat matur, la măsura staturii plinătăţii lui Cristos,
14 ca să nu mai fim imaturi, aruncaţi de valuri şi purtaţi încoace şi încolo de orice vînt de învăţătură, prin înşelătoria oamenilor, prin viclenie în stratagema rătăcirii.
15 Dar, spunînd adevărul, în dragoste, să creştem în orice privinţă, spre El care este Capul, Cristos,
16 din care tot Trupul, asamblat împreună şi legat împreună, prin orice încheietură de sprijin, face potrivit lucrării fiecărei părţi, în măsura ei, creşterea Trupului spre zidirea lui însuşi în dragoste.
17 Deci aceasta vă spun şi vă adeveresc eu în Domnul: Să nu mai umblaţi cum umblă neamurile, în deşertăciunea minţii lor,
18 fiind întunecaţi în gîndire, înstrăinaţi de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei care este în ei, din pricina împietririi inimii lor;
19 care, devenind fără simţire, s-au dedat pe ei înşişi desfrînării, spre săvîrşirea cu lăcomie a oricărei necuraţii.
20 Dar voi n-aţi cunoscut aşa pe Cristos,
21 dacă L-aţi auzit într-adevăr şi aţi fost învăţaţi în El, după cum este adevărul în Isus,
22 ca voi, în ce priveşte purtarea de mai înainte, să lepădaţi omul cel vechi care se strică potrivit poftelor înşelăciunii;
23 dar să fiţi reînnoiţi în duhul minţii voastre,
24 şi să vă îmbrăcaţi cu omul cel nou, creat potrivit cu Dumnezeu, în dreptate şi sfinţenie adevărată.
25 De aceea, lepădînd minciuna, „să vorbiţi adevărul, fiecare cu aproapele lui”, pentru că suntem mădulare unii altora.
26 „Mîniaţi-vă, totuşi nu păcătuiţi”. Să nu apună soarele peste enervarea voastră,
27 nici nu daţi loc diavolului.
28 Cel care a furat să nu mai fure, ci mai degrabă să se ostenească, lucrînd cu propriile lui mîini binele, ca să aibă ce să împartă celui care are nevoie.
29 Nici un cuvînt stricat să nu vă iasă din gură, ci numai dacă este unul bun, pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
30 Şi nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
31 Orice amărăciune şi furie şi mînie şi strigare şi vorbire de rău să fie înlăturate de la voi, împreună cu toată răutatea.
32 Fiţi însă buni unul cu altul, miloşi, iertîndu-vă unul pe altul, după cum v-a iertat şi Dumnezeu în Cristos.