1 Fiţi deci imitatori ai lui Dumnezeu ca nişte copii iubiţi
2 şi umblaţi în dragoste, după cum şi Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca dar şi jertfă lui Dumnezeu, ca o mireasmă plăcută.
3 Dar curvia şi orice fel de necurăţie sau lăcomie nici să nu fie numite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi;
4 şi nici lucruri ruşinoase, nici vorbe nechibzuite şi glume proaste, care nu sînt cuviincioase, ci mai degrabă aducere de mulţumiri.
5 Căci să ştiţi aceasta, cunoscînd că nici un curvar sau necurat sau lacom, care este un idolatru, n-are parte de moştenire în împărăţia lui Cristos şi a lui Dumnezeu.
6 Nimeni să nu vă amăgească cu vorbe deşarte, căci din pricina acestora vine mînia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
7 Nu fiţi deci părtaşi cu ei!
8 Căci odinioară eraţi întuneric, dar acum sînteţi lumină în Domnul. Umblaţi ca nişte copii ai luminii,
9 – căci roadă luminii stă în orice bunătate şi dreptate şi adevăr –,
10 cercetînd ce este plăcut Domnului,
11 şi nu aveţi părtăşie cu faptele neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă daţi-le pe faţă,
12 căci cele făcute de ei în ascuns sînt ruşinos chiar şi de spus.
13 Dar tot ce este dat pe faţă de lumină este făcut vădit, căci lumina este cea care face totul vădit.
14 De aceea zice El: „Trezeşte-te tu, care dormi, şi scoală-te dintre cei morţi, şi Cristos va străluci peste tine”.
15 Luaţi seama deci cu grijă cum umblaţi, nu ca neînţelepţi, ci ca înţelepţi,
16 răscumpărînd vremea, pentru că zilele sînt rele.
17 De aceea nu fiţi fără minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
18 Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este destrăbălare, ci fiţi umpluţi cu Duhul,
19 vorbind între voi cu psalmi şi cîntări de laudă şi cîntări duhovniceşti, cîntînd şi lăudînd pe Domnul în inimile voastre,
20 mulţumind totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate, în Numele Domnului nostru Isus Cristos,
21 supunîndu-vă unul altuia în teama lui Cristos.
22 Soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri, ca Domnului,
23 pentru că soţul este capul soţiei, după cum şi Cristos este Capul Adunării, El, Mîntuitorul trupului.
24 Dar, după cum Adunarea este supusă lui Cristos, aşa şi soţiile să fie supuse soţilor lor în toate.
25 Soţilor, iubiţi-vă soţiile după cum a iubit şi Cristos Adunarea şi S-a dat pe Sine însuşi pentru ea,
26 ca s-o sfinţească, curăţind-o prin baia apei în Cuvînt,
27 ca să înfăţişeze înaintea Lui Adunarea glorioasă, neavînd vreo pată sau zbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci ca să fie sfîntă şi fără cusur.
28 Aşa sînt datori şi soţii să-şi iubească soţiile, ca pe propriile lor trupuri. Cine îşi iubeşte soţia, se iubeşte pe sine însuşi.
29 Căci nimeni nu şi-a urît vreodată carnea lui însuşi, ci o hrăneşte şi o îngrijeşte, ca şi Cristos Adunarea,
30 pentru că noi suntem mădulare ale Trupului Lui.
31 „De aceea va lăsa omul pe tată şi pe mamă şi se va lipi de soţia lui, şi cei doi vor fi o singură carne”.
32 Taina aceasta este mare, dar eu vorbesc în legătură cu Cristos şi cu Adunarea.
33 Oricum, şi voi, fiecare din voi să-şi iubească soţia, ca pe sine; însă nevasta să se teamă cu respect de soţ.