1 Apoi, după paisprezece ani, m-am suit iarăşi la Ierusalim cu Barnaba, luînd împreună şi pe Tit.
2 Dar m-am suit potrivit unei descoperiri, şi le-am făcut cunoscut Evanghelia pe care o predic eu între neamuri, însă în particular celor cu reputaţie bună, ca nu cumva şă alerg sau să fi alergat în zadar.
3 Însă nici chiar Tit, care era cu mine, deşi era grec, n-a fost silit să se lase tăiat împrejur,
4 şi anume din pricina fraţilor mincinoşi furişaţi, care veniseră pe furiş, ca să iscodească libertatea noastră pe care o avem în Cristos Isus, astfel ca să ne poată înrobi,
5 cărora nu le-am cedat în supunere nici măcar un ceas, pentru ca adevărul Evangheliei să rămînă la voi.
6 Dar de la cei ce erau reputaţi a fi ceva – orice ar fi fost ei, pentru mine nu face nici o deosebire: Dumnezeu nu caută la faţa omului, mie însă cei cu reputaţie nu mi-au adăugat nimic.
7 Ci dimpotrivă, văzînd că mie îmi este încredinţată Evanghelia pentru netăierea împrejur, după cum lui Petru pentru tăierea împrejur,
8 – căci Cel care a lucrat în Petru pentru apostolatul tăierii împrejur a lucrat şi în mine pentru cel al neamurilor –,
9 şi recunoscînd harul care mi-a fost dat mie, Iacov şi Chifa şi Ioan, care erau socotiţi ca stîlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba mîna dreaptă de părtăşie, ca noi să mergem la neamuri, dar ei la tăierea împrejur.
10 Trebuia numai să ne amintim de cei săraci, ceea ce m-am şi silit să fac.
11 Dar cînd a venit Chifa în Antiohia, m-am împotrivit lui pe faţă, pentru că era de condamnat.
12 Căci, mai înainte de a veni unii de la Iacov, el mînca împreună cu neamurile; dar, cînd au venit ei, s-a retras şi a stat deoparte, temîndu-se de cei din tăierea împrejur.
13 Şi împreună cu el s-au prefăcut şi ceilalţi iudei, încît şi Barnaba a fost tras după ei prin făţărnicia lor.
14 Însă cînd am văzut că ei nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu, iudeu fiind, trăieşti ca neamurile şi nu ca iudeii, cum sileşti pe neamuri să trăiască ca iudeii?”
15 Noi din natură suntem iudei, şi nu păcătoşi dintre neamuri.
16 Ştiind însă că omul nu este îndreptăţit din faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Cristos, am devenit şi noi credincioşi în Cristos Isus, ca să fim îndreptăţiţi din credinţa în Cristos, şi nu din faptele Legii, pentru că din faptele Legii nu va fi îndreptăţită nici o carne.
17 Însă dacă şi noi înşine, în timp ce căutăm să fim îndreptăţiţi în Cristos, am fost găsiţi ca păcătoşi, este oare Cristos un slujitor al păcatului? Departe de asta!
18 Căci, dacă zidesc iarăşi ceea ce am dărîmat, mă arăt pe mine însumi ca un călcător de lege.
19 Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
20 Sînt răstignit împreună cu Cristos, şi nu mai sînt eu cel ce trăieşte, ci Cristos trăieşte în mine. Însă viaţa pe care o trăiesc acum în carne, o trăiesc în credinţă, cea care este în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine
21 Nu resping harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea este prin Lege, degeaba a murit Cristos.