1 O, galateni fără minte! Cine v-a fermecat pe voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Isus Cristos ca răstignit?
2 Numai aceasta vreau să aflu de la voi: Din faptele Legii aţi primit voi Duhul, sau din auzirea credinţei?
3 Aşa de fără minte sînteţi? După ce aţi început în Duhul, acum îndepliniţi în carne?
4 în zadar aţi suferit atîtea? Dacă, într-adevăr, este în zadar!
5 Deci, Cel ce vă dă Duhul şi lucrează fapte puternice printre voi, o face din faptele Legii, sau din auzirea credinţei?
6 După cum „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca dreptate”.
7 Să cunoaşteţi deci că cei ce sînt din credinţă, aceştia sînt fii ai lui Avraam.
8 Dar Scriptura, prevăzînd că Dumnezeu va îndreptăţi pe popoare din credinţă, a dat mai dinainte lui Avraam vestea bună: „în tine vor fi binecuvîntate toate naţiunile”.
9 Aşa că cei ce sînt din credinţă sînt binecuvîntaţi împreună cu credinciosul Avraam.
10 Căci oricîţi sînt din faptele Legii sînt sub blestem, căci este scris: „Blestemat este oricine care nu stăruie în toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă”.
11 Însă că prin Lege nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu, este vădit, pentru că: „Cel drept va trăi din credinţă”.
12 Însă Legea nu este din credinţă, ci: „Cel ce le face, va trăi prin ele”.
13 Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – pentru că este scris: „Blestemat este oricine care atîrnă pe lemn” –,
14 pentru ca binecuvîntarea lui Avraam să ajungă la naţiuni în Cristos Isus, ca să primim, prin credinţă, promisiunea Duhului.
15 Fraţilor – vorbesc în felul omului –, un legămînt al unui om, odată întărit, totuşi nimeni nu-l anulează, nici nu-i mai adaugă ceva.
16 Dar promisiunile au fost rostite „lui Avraam şi seminţei lui”. Nu se spune: „Şi seminţelor” – ca despre multe –, ci ca despre una singură: „Şi Seminţei tale”, care este Cristos.
17 Însă aceasta zic: Un legămînt, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu îl înlătură Legea venită după patru sute treizeci de ani, încît să anuleze promisiunea.
18 Căci dacă moştenirea este din Lege, nu mai este din promisiune; însă Dumnezeu a dăruit-o lui Avraam prin promisiune.
19 De ce este atunci Legea? Ea a fost adăugată din pricina încălcărilor de Lege – pînă cînd avea să vină „Sămînţa”, căreia îi fusese făcută promisiunea –, fiind rînduită prin îngeri, în mîna unui mijlocitor.
20 Dar mijlocitorul nu este mijlocitor al unuia singur, însă Dumnezeu este Unul singur.
21 Este deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Departe de asta! Căci, dacă s-ar fi dat o Lege care să facă viu, dreptatea ar fi într-adevăr din Lege.
22 Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca promisiunea din credinţa în Isus Cristos să fie dată celor care cred.
23 Însă, înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, închişi faţă de credinţa care urma să fie descoperită,
24 astfel că Legea a devenit un pedagog al nostru spre Cristos, ca să fim îndreptăţiţi din credinţă.
25 Însă după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub pedagog,
26 căci voi sînteţi toţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Cristos Isus.
27 Căci oricîţi aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos.
28 Nu este nici iudeu, nici grec; nu este nici rob, nici liber; nu este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, căci voi toţi sînteţi unul singur în Cristos Isus.
29 Dar dacă voi sînteţi ai lui Cristos, atunci sînteţi „sămînţa” lui Avraam, moştenitori potrivit promisiunii.