1 Zic însă: Cît timp moştenitorul este nevîrstnic, nu se deosebeşte cu nimic de un rob, deşi este domn peste tot,
2 ci este sub tutore şi administratori, pînă la vremea hotărîtă de tatăl.
3 Tot aşa şi noi, cînd eram nevîrstnici, eram înrobiţi sub cunoştinţele elementare ale lumii.
4 Dar cînd a venit plinătatea timpului, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,
5 ca să răscumpere pe cei de sub Lege, ca să primim înfierea.
6 Însă pentru că sînteţi fii, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: „Ava, Tată!”
7 Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; dar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.
8 Odinioară însă într-adevăr, necunoscînd pe Dumnezeu, aţi slujit ca robi celor ce, din natură, nu sînt dumnezei.
9 Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, mai degrabă însă, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la cunoştinţele elementare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi iarăşi să le slujiţi din nou ca robi?
10 Voi păziţi zile şi luni şi vremuri şi ani.
11 Mă tem pentru voi, că poate m-am ostenit în zadar pentru voi.
12 Vă rog, fraţilor, fiţi ca mine, pentru că şi eu sînt ca voi. Nu mi-aţi făcut nici o nedreptate.
13 Dar ştiţi că în slăbiciunea cărnii v-am vestit Evanghelia întîia dată.
14 Şi ce era o ispită pentru voi în carnea mea, n-aţi dispreţuit, nici n-aţi scuipat, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Cristos Isus.
15 Unde este deci fericirea voastră? Căci vă aduc mărturie că, dacă ar fi fost posibil, v-aţi fi scos ochii şi mi i-aţi fi dat.
16 Am devenit oare duşmanul vostru, pentru că vă spun adevărul?
17 Ei vă rîvnesc nu cu gînd bun, ci vor să vă despartă, ca să rîvniţi după ei.
18 Este bine însă să fiţi zeloşi în ceea ce este bine totdeauna, şi nu numai cînd sînt prezent la voi.
19 Copilaşii mei, pentru care iarăşi sînt în durerile naşterii, pînă ce va lua Cristos chip în voi!
20 Dar aş dori să fiu acum prezent la voi şi să-mi schimb tonul, pentru că sînt nedumerit în privinţa voas­tră.
21 Spuneţi-mi, voi care doriţi să fiţi sub Lege, nu auziţi Legea?
22 Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din cea roabă, şi unul din cea liberă.
23 Totuşi, cel din cea roabă s-a născut după carne, însă cel din cea liberă prin promisiune.
24 Aceasta este spus în pildă, căci aceste femei sînt două legăminte, unul de pe muntele Sinai născînd spre robie şi care este Agar,
25 – Agar însă este muntele Sinai din Arabia – şi corespunde Ierusalimului de acum, căci este în robie împreună cu copiii săi.
26 Dar Ierusalimul de sus este liber, şi el este mama noastră.
27 Căci este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu naşti! Izbucneşte de veselie şi strigă tare, tu, care nu eşti în durerile naşterii! Pentru că mulţi sînt copiii celei singure, mai mulţi decît ai celei care are soţ”.
28 Însă voi, fraţilor, ca şi Isaac, sînteţi copii ai promisiunii.
29 Dar, după cum odinioară cel născut potrivit cărnii persecuta pe cel născut potrivit Duhului, aşa este şi acum.
30 Însă ce zice Scriptura? „Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei, căci fiul celei roabe nu va moşteni cu nici un chip împreună cu fiul celei libere”.
31 De aceea, fraţilor, noi nu suntem copii ai celei roabe, ci ai celei libere.