1 Căci voi înşivă ştiţi, fraţilor, că intrarea noastră la voi n-a fost zadarnică.
2 Ci, deşi am suferit mai înainte şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am îndrăznit în Dumnezeul nostru să vorbim către voi Evanghelia lui Dumnezeu în multă luptă.
3 Căci îndemnarea noastră nu este din rătăcire, nici din necurăţie, nici în înşelăciune.
4 Ci, după cum Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ni se încredinţeze Evanghelia, aşa vorbim, nu ca să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne încearcă inimile.
5 Căci nici n-am venit vreodată cu vorbe măgulitoare, după cum ştiţi, nici cu un pretext, pentru lăcomie: martor este Dumnezeu.
6 Nici n-am căutat glorie de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi am fi putut fi cu greutate ca apostoli ai lui Cristos,
7 ci am fost domoli în mijlocul vostru, ca o mamă ce-şi dezmiardă propriii ei copii.
8 Astfel, tînjind după voi, eram hotărîţi să vă împărtăşim nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi sufletele noastre, pentru că ne-aţi devenit iubiţi.
9 Căci vă amintiţi, fraţilor, de osteneala şi truda noastră: lucrînd noapte şi zi, ca să nu îngreuiem pe nici unul dintre voi, v-am predicat Evanghelia lui Dumnezeu.
10 Voi sînteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, ce sfinţi şi drepţi şi fără vină am fost faţă de voi, care credeţi,
11 după cum ştiţi, îndemnîndu-vă şi îmbărbătîndu-vă pe fiecare din voi ca un tată pe copiii lui, şi adeverindu-vă
12 să umblaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la împărăţia şi gloria Sa.
13 Şi de aceea şi noi mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci cînd aţi primit Cuvîntul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvîntul oamenilor ci, după cum este cu adevărat, ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu, care şi lucrează în voi cei care credeţi.
14 Căci, fraţilor, voi aţi devenit imitatori ai adunărilor lui Dumnezeu care sînt în Cristos Isus în Iudeea, pentru că şi voi aţi suferit aceleaşi de la cei de un neam cu voi, ca şi ei de la iudei,
15 care au omorît atît pe Domnul Isus, cît şi pe profeţi, şi pe noi ne-au persecutat, şi nu plac lui Dumnezeu, şi sînt împotrivitori faţă de toţi oamenii,
16 oprindu-ne să vorbim neamurilor, ca să fie mîntuite, pentru ca să umple totdeauna măsura păcatelor lor. Dar mînia a venit peste ei pînă la capăt!
17 Noi însă, fraţilor, după ce am fost despărţiţi pentru puţin timp, cu faţa, dar nu cu inima, ne-am silit cu atît mai mult să vă vedem faţa cu mare dorinţă.
18 De aceea, am vrut să venim la voi, eu Pavel, o dată, şi de două ori, şi ne-a împiedicat Satana.
19 Căci cine este nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de laudă – nu şi voi – înaintea Domnului nostru Isus Cristos, la venirea Lui?
20 Căci voi sînteţi gloria şi bucuria noastră.