1 După ce Dumnezeu a vorbit în vechime părinţilor prin profeţi, în multe rînduri şi în multe feluri,
2 la sfîrşitul acestor zile ne-a vorbit în Fiul, pe care L-a rînduit moşte­nitor a toate, prin care a făcut şi universul.
3 El, fiind strălucirea gloriei şi întipărirea Fiinţei Lui, şi ţinînd totul cu Cuvîntul puterii Lui, după ce a făcut curăţirea păcatelor, S-a aşezat la dreapta Măreţiei în înălţime,
4 devenind cu atît mai presus decît îngerii, cu cît a moştenit un Nume mai deosebit decît ei.
5 Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; Eu astăzi Te-am născut”? Şi iarăşi: „Eu îi voi fi Tată, şi El îmi va fi Fiu”?
6 Dar, cînd aduce iarăşi în lumea locuită pe Cel întîi născut, zice: „Şi toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”
7 Şi despre îngeri zice: „Cel ce face pe îngerii Săi vînturi, şi pe slujitorii Lui o flacără de foc”;
8 dar despre Fiul: „Tronul Tău, Dumnezeule, este în vecii vecilor; şi sceptrul dreptăţii este sceptrul împărăţiei Tale;
9 Tu ai iubit dreptatea şi ai urît fărădelegea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu uleiul veseliei mai presus de partenerii Tăi”.
10 Şi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pămîntul, şi cerurile sînt lucrări ale mîinilor Tale.
11 Ele vor pieri, dar Tu rămîi neîncetat; şi toate se vor învechi ca o haină;
12 şi le vei face sul ca pe o manta, şi vor fi schimbate ca o haină; dar Tu eşti Acelaşi, şi anii Tăi nu vor înceta”.
13 Dar căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe duşmanii Tăi aşternut al picioarelor Tale”?
14 Nu sînt toţi duhuri slujitoare trimise spre slujire pentru cei ce vor moşteni mîntuirea?