2
De aceea, cu atît mai mult trebuie să luăm aminte la cele auzite, ca să nu alunecăm, plutind în derivă.
Căci, dacă Cuvîntul vorbit prin îngeri a fost neclintit, şi orice încălcare şi neascultare şi-a primit o răsplată dreaptă,
cum vom scăpa noi, dacă nesocotim o mîntuire aşa de mare care, după ce a fost vestită întîi de Domnul, ne-a fost confirmată de cei ce-au auzit-o,
Dumnezeu aducînd mărturie împreună cu ei prin semne şi prin minuni şi prin felurite fapte puternice şi prin împărţiri ale Duhului Sfînt, potrivit voii Sale!
Căci nu unor îngeri a supus El lumea ce va veni, despre care vorbim.
Însă cineva a adus undeva mărturie, zicînd: „Ce este omul, ca să-Ţi aminteşti de el, sau fiul omului, ca să-i porţi de grijă?
L-ai făcut puţin mai prejos de îngeri, L-ai încununat cu glorie şi cinste, (L-ai pus peste lucrările mîinilor Tale):
Ai supus totul sub picioarele Lui”. Căci, prin aceea că I-a supus toate, nu I-a lăsat nimic nesupus. Acum însă încă nu vedem că toate îi sînt supuse,
dar vedem pe Isus, care a fost făcut pentru puţină vreme mai prejos decît îngerii din pricina suferirii morţii, „încununat cu glorie şi cu cinste”, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru fiecare.
10 Căci se cuvenea ca Acela pentru Care sînt toate şi prin Care sînt toate, aducînd pe mulţi fii la glorie, să desăvîrşească, prin suferinţe, pe Iniţiatorul mîntuirii lor.
11 Căci atît Cel ce sfinţeşte, cît şi cei ce sînt sfinţiţi, toţi sînt dintr-Unul singur. Din acest motiv, El nu Se ruşinează să-i numească „fraţi”,
12 zicînd: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; îţi voi cînta laude în mijlocul adunării”.
13 Şi iarăşi: „Mă voi încrede în El”. Şi iarăşi: „Iată, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu”.
14 Deci, deoarece copiii au fost părtaşi sîngelui şi cărnii, în chip asemănător a luat şi El parte la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,
15 şi să izbăvească pe aceia care, prin teama de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor.
16 Căci, desigur, nu pe îngeri îi ajută El, ci pe sămînţa lui Avraam o ajută.
17 De aceea trebuia El să fie făcut asemenea fraţilor Săi în toate, ca să devină un Mare Preot milostiv şi credincios în cele privitoare la Dumnezeu, ca să facă ispăşire pentru păcatele poporului.
18 Căci, în ceea ce a suferit El însuşi, cînd a fost ispitit, poate să ajute celor ce sînt ispitiţi.