1 De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, priviţi cu atenţie la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, Isus,
2 care este credincios Celui ce L-a rînduit, după cum a fost şi Moise, în toată casa Lui.
3 Căci El a fost socotit vrednic de o glorie cu atît mai mare decît Moise, cu cît cel ce a construit casa are mai multă cinste decît casa.
4 Căci orice casă este construită de cineva, dar Cel ce a construit totul este Dumnezeu.
5 Şi Moise a fost într-adevăr „credincios în toată casa Lui”, ca slujitor – spre mărturie a ceea ce urma să fie vestit –,
6 dar Cristos ca Fiu, peste casa Lui, a Cărui Casă suntem noi, dacă ţinem tare (pînă la sfîrşit) încrederea şi pricina de laudă a nădejdii.
7 De aceea, după cum zice Duhul Sfînt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui,
8 nu vă împietriţi inimile, ca în provocare în ziua ispitirii în pustie,
9 unde părinţii voştri M-au ispitit prin punere la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani.
10 De aceea, am fost supărat pe generaţia aceasta, şi am zis: Ei totdeauna se rătăcesc în inimă, şi n-au cunoscut căile Mele,
11 aşa că am jurat în mînia Mea: Ei nu vor intra cu nici un chip în odihna Mea!”
12 Luaţi seama, fraţilor, ca în nici unul dintre voi să nu fie o inimă rea a necredinţei, îndepărtîndu-vă de Dumnezeul cel viu.
13 Ci îndemnaţi-vă unul pe altul în fiecare zi, cîtă vreme se zice: „Astăzi”, ca nici unul din voi să nu fie împietrit prin amăgirea păcatului.
14 – Căci am devenit parteneri ai lui Cristos dacă ţinem tare pînă la sfîrşit încrederea de la început –,
15 întrucît se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în provocare”.
16 Căci cine din cei ce au auzit L-au provocat? Oare nu toţi cei care ieşiseră din Egipt prin Moise?
17 Şi pe cine a fost El supărat patruzeci de ani? Nu pe cei ce păcătuiseră, ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
18 Şi cui S-a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu celor care n-au ascultat?
19 Şi vedem că n-au putut să intre din pricina necredinţei.