1 Să ne temem deci ca nu cumva, atîta vreme cît mai rămîne încă promisiunea intrării în odihna Lui, vreunul din voi să pară că a venit prea tîrziu.
2 Căci şi noi am avut vestea bună vestită nouă, ca şi lor; dar lor cuvîntul auzit nu le-a folosit, pentru că nu s-a unit cu credinţă la cei ce l-au auzit.
3 Căci noi, cei care am devenit credincioşi, intrăm în odihnă, după cum a spus El: „Am jurat în mînia Mea: Ei nu vor intra cu nici un chip în odihna Mea!”, deşi lucrările fuseseră terminate de la întemeierea lumii.
4 Căci El a zis undeva astfel despre ziua a şaptea: „Şi Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui”.
5 Şi în locul acesta iarăşi: „Ei nu vor intra cu nici un chip în odihna Mea!”
6 Deci, fiindcă rămîne ca să intre unii în ea, şi aceia care au avut mai înainte vestea bună vestită lor n-au intrat, din pricina neascultării,
7 El hotărăşte iarăşi o anumită zi, un „astăzi”, – zicînd, în David, după atîta timp, cum a spus El mai înainte: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”
8 Căci, dacă i-ar fi adus Iosua în odihnă, n-ar mai fi vorbit El de o altă zi după aceea.
9 Prin urmare, rămîne o odihnă de sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
10 Căci, cine a intrat în odihna Lui, s-a odihnit şi el de lucrările lui, ca Dumnezeu de ale Sale.
11 Să ne silim deci să intrăm in acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în acelaşi exemplu de neascultare.
12 Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunzînd pînă la despărţirea sufletului şi duhului, a încheieturilor şi a măduvei, şi în stare să judece gîndurile şi intenţiile inimii.
13 Şi nici o creatură nu este nevăzută înaintea Lui, ci totul este gol şi dezvelit înaintea ochilor Aceluia căruia îi dăm socoteală.
14 Avînd deci un înalt Mare Preot care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu –, să ne ţinem tare mărturisirea!
15 Căci n-avem un Mare Preot care nu poate suferi împreună cu slăbiciunile noastre, ci Unul ispitit în toate asemenea nouă, dar fără păcat.
16 Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă şi să găsim har, pentru ajutor la vremea potrivită.