1 Căci orice mare preot, fiind luat dintre oameni, este rînduit pentru oameni în cele privitoare la Dumnezeu, ca să aducă atît daruri, cît şi jertfe pentru păcate,
2 putînd să fie îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, întrucît şi el însuşi este cuprins de slăbiciune.
3 Şi, din pricina ei, este dator să aducă jertfe pentru păcat, atît pentru popor, cît şi pentru sine însuşi.
4 Şi nimeni nu-şi ia cinstea singur, ci o primeşte numai cînd este chemat de Dumnezeu, ca şi Aaron.
5 Tot aşa şi Cristos, nu Şi-a făcut Lui însuşi cinstea de a deveni Mare Preot, ci I-a făcut-o Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul Meu, Eu astăzi Te-am născut”.
6 După cum zice şi într-alt loc: „Tu eşti Preot pentru totdeauna, după rînduiala lui Melhisedec”.
7 El este Acela care, în zilele cărnii Sale, aducînd atît cereri, cît şi rugăciuni stăruitoare, cu strigare puternică şi lacrimi către Cel ce putea să-L salveze de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui,
8 deşi fiind Fiu, a învăţat ascultarea din ceea ce a suferit.
9 Şi, fiind făcut desăvîrşit, a devenit pentru toţi cei ce ascultă de El Pricinuitorul mîntuirii veşnice,
10 numit de Dumnezeu: Mare Preot după rînduiala lui Melhisedec.
11 Despre acestea avem multe de zis şi greu de explicat, întrucît aţi devenit greoi la auzire.
12 Căci voi, deşi în vremea aceasta trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi nevoie să vă înveţe cineva cunoştinţele elementare ale începutului cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte şi nu de hrană tare.
13 Căci oricine care are parte numai de lapte este fără experienţă în cuvîntul dreptăţii, căci este un imatur.
14 Dar hrana tare este pentru cei maturi, care prin obişnuinţă au simţurile deprinse pentru deosebire între bine şi rău.