1 Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminţii care sînt în împrăştiere: Salut!
2 Fraţii mei, socotiţi ca o mare bucurie cînd ajungeţi în felurite ispite,
3 ştiind că punerea la încercare a credinţei voastre produce răbdare.
4 Dar răbdarea trebuie să-şi aibă lucrarea desăvîrşită, pentru ca să fiţi desăvîrşiţi şi întregi, neavînd vreo lipsă.
5 Dacă însă vreunul dintre voi are lipsă de înţelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu dărnicie şi fără reproş, şi ea îi va fi dată.
6 Dar să ceară cu credinţă, neîndoindu-se de nimic, căci cel ce se îndoieşte seamănă cu valul mării, mişcat de vînt şi împins încoace şi încolo;
7 căci omul acela să nu socotească că va primi ceva de la Domnul:
8 este un bărbat cu sufletul împărţit, nestatornic în toate căile sale.
9 Dar fratele dintr-o stare de jos să se laude în înălţarea lui,
10 cel bogat însă în smerirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii.
11 Căci soarele răsare cu arşiţa lui şi usucă iarba, şi floarea ei cade jos şi frumuseţea înfăţişării ei piere; aşa se va vesteji si bogatul în umblările lui.
12 Fericit este bărbatul care rabdă ispita, pentru că, după ce a fost încercat şi adeverit, va primi cununa vieţii, pe care El a promis-o celor ce-L iubesc.
13 Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: „Sînt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit spre rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
14 Dar fiecare este ispitit cînd este atras şi ademenit de propriile lui pofte.
15 Apoi pofta, după ce a conceput, dă naştere păcatului; dar păcatul, cînd a ajuns la maturitate, dă naştere morţii.
16 Nu vă rătăciţi, iubiţii mei fraţi!
17 Orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, coborîndu-se de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de întoarcere.
18 El, după voia Sa, ne-a născut prin Cuvîntul adevărului, ca să fim o pîrgă a creaturilor Lui.
19 Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: Orice om însă să fie grabnic la auzire, încet la vorbire, încet la mînie,
20 căci mînia unui bărbat nu înfăptuieşte dreptatea lui Dumnezeu.
21 De aceea, lepădînd orice murdărie şi orice rămăşiţă de răutate, primiţi cu blîndeţe Cuvîntul sădit, care vă poate mîntui sufletele.
22 Fiţi însă împlinitori ai Cuvîntului şi nu numai auzitori, înşelîndu-vă singuri.
23 Pentru că, dacă cineva este un auzitor al Cuvîntului şi nu un împlinitor, seamănă cu un bărbat care-şi priveşte cu atenţie faţa cu care s-a născut într-o oglindă;
24 căci s-a privit pe sine însuşi şi s-a dus şi a uitat îndată cum era.
25 Dar cine se uită în legea desăvîrşită, aceea a libertăţii, şi stăruie în ea, devenind nu un auzitor uituc, ci un împlinitor cu fapta, va fi fericit în facerea lui.
26 Dacă i se pare cuiva că este religios, şi totuşi nu-şi ţine limba în frîu, ci îşi amăgeşte inima, religia acestuia este zadarnică.
27 O religie curată şi fără pată înaintea lui Dumnezeu Tatăl este aceasta: a purta de grijă orfanilor şi văduvelor în necazul lor, a se păzi pe sine însuşi nepătat de lume.