2
Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Cristos, al gloriei, în căutare la faţa omului.
Căci, dacă intră în sinagoga voastră un bărbat cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, dar intră şi un sărac în haine murdare,
însă voi vă uitaţi la cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi aici bine!”, şi ziceţi săracului: „Tu stai acolo!”, sau: „Şezi jos la picioarele mele!”,
n-aţi făcut deosebiri între voi înşivă, şi n-aţi devenit judecători cu gînduri rele?
Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: N-a ales Dumnezeu pe cei săraci înaintea lumii, ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a promis-o celor ce-L iubesc?
Dar voi aţi necinstit pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă tîrăsc înaintea judecătoriilor?
Nu hulesc ei numele cel bun care este chemat peste voi?
Dacă împliniţi într-adevăr Legea împărătească, potrivit scripturii: „Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi.
Dar dacă vă uitaţi la faţa omului, comiteţi păcat, fiind dovediţi de Lege ca nişte călcători ai ei.
10 Căci, cine păzeşte toată Legea, dar se poticneşte într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat de toate.
11 Căci, Cel ce a zis: „Nu comite adulter” a zis şi: „Nu ucide”. Dar, dacă nu comiţi adulter, însă ucizi, ai devenit un călcător al Legii.
12 Vorbiţi aşa, şi faceţi aşa ca unii care vor fi judecaţi prin legea libertăţii,
13 căci judecata este fără milă faţă de cel ce n-a avut milă. Mila se laudă împotriva judecăţii.
14 Care este folosul, fraţii mei, dacă cineva spune că are credinţă, dar n-are fapte? Poate acea credinţă să-l mîntuiască?
15 Dacă un frate sau o soră sînt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana zilnică,
16 însă unul din voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, dar nu le daţi cele necesare trupului, care este folosul?
17 Aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.
18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, şi eu am fapte. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta din faptele mele credinţa”.
19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul singur? Bine faci; şi demonii cred, şi se înfioară!
20 Dar vrei să înţelegi, om îngîmfat, că credinţa fără fapte este neroditoare?
21 Avraam, tatăl nostru, n-a fost el îndreptăţit din fapte, fiindcă a pus ca jertfă pe fiul său Isaac pe altar?
22 Tu vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, din fapte, credinţa a fost făcută desăvîrşită,
23 şi a fost împlinită Scriptura care zice: „Dar Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca dreptate”; şi el a fost numit „prieten al lui Dumnezeu”.
24 Vedeţi că omul este îndreptăţit din fapte, şi nu numai din credinţă.
25 Asemenea însă, şi Rahav, curva, n-a fost îndreptăţită ea din fapte, cînd a primit pe soli şi i-a trimis afară pe altă cale?
26 Căci, după cum trupul fără duh este mort, aşa şi credinţa fără fapte este moartă.