10
Adevărat, adevărat vă spun: Cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci trece căţărîndu-se pe altă parte, este un hoţ şi un tîlhar.
Dar cine intră pe uşă, este păstorul oilor.
Acestuia portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; şi el îşi cheamă propriile lui oi pe nume şi le duce afară.
Cînd le-a scos pe toate ale sale afară, merge înaintea lor; şi oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul.
Dar nu vor urma pe un străin, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor”.
Isus le-a spus această asemănare, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.
Isus le-a zis deci iarăşi: „Adevărat, adevărat vă spun: Eu sînt uşa oilor.
Toţi cei ce au venit înainte de Mine sînt hoţi si tîlhari; dar oile n-au ascultat de ei.
Eu sînt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mîntuit; şi va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.
10 Hoţul nu vine decît să fure şi să înjunghie şi să omoare. Eu am venit ca ele să aibă viaţă, şi să aibă din belşug.
11 Eu sînt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
12 Cel tocmit, şi care nu este păstor, ale cărui oi nu sînt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge – şi lupul le răpeşte şi le risipeşte,
13 pentru că este tocmit şi nu-i pasă de oi.
14 Eu sînt Păstorul cel bun şi Eu cunosc pe ale Mele, şi ale Mele Mă cunosc pe Mine,
15 aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu îmi dau viaţa pentru oi.
16 Şi am alte oi, care nu sînt din staulul acesta; şi pe acestea trebuie să le aduc. Ele vor auzi glasul Meu, şi va fi o singură turmă, un singur Păstor.
17 De aceea Mă iubeşte Tatăl, pentru că îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.
18 Nimeni nu Mi-o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine însumi. Am autoritate s-o dau, şi am autoritate s-o iau iarăşi; această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu”.
19 Iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei din pricina acestor cuvinte.
20 Dar mulţi dintre ei ziceau: „Are un demon şi este nebun, de ce-L ascultaţi?”’
21 Alţii ziceau: „Vorbele acestea nu sînt ale unui demonizat; poate cumva un demon să deschidă ochii orbilor?”
22 Avea loc atunci sărbătoarea Inaugurării templului din Ierusalim. Era iarnă.
23 Şi Isus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon.
24 Iudeii deci L-au înconjurat şi I-au zis: „Pînă cînd ne tot ţii sufletul în nesiguranţă? Dacă Tu eşti Cristosul, spune-ne-o pe faţă”.
25 Isus le-a răspuns: „V-am spus, şi nu credeţi. Lucrările, pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele aduc mărturie despre Mine.
26 Dar voi nu credeţi, pentru că nu sînteţi din oile Mele, (după cum v-am spus).
27 Oile, cele care sînt ale Mele, ascultă de glasul Meu; şi Eu le cunosc, şi’ ele Mă urmează.
28 Şi Eu le dau viaţa veşnică, şi niciodată nu vor pieri, şi nimeni nu le va răpi din mîna Mea.
29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decît toţi; şi nimeni nu le poate răpi din mîna Tatălui.
30 Eu şi Tatăl sîntem una”.
31 Atunci iudeii au luat iarăşi pietre ca să-L omoare cu pietre.
32 Isus le-a răspuns: „V-am arătat multe lucrări bune de la Tatăl (Meu); pentru care din aceste lucrări vreţi să Mă omorîti cu pietre?”
33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună vrem noi să Te omorîm cu pietre, ci pentru hulă, şi pentru că Tu, Om fiind, Te faci pe Tine însuţi Dumnezeu”.
34 Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: ‘Eu am zis: Sînteţi dumnezei’?
35 Dacă a numit ‘dumnezei’ pe aceia la care a venit Cuvîntul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi anulată –,
36 voi ziceţi Aceluia pe care Tatăl L-a consacrat şi L-a trimis în lume: Tu huleşti, pentru că am zis: ‘Sînt Fiul lui Dumnezeu’?
37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.
38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi lucrările, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să înţelegeţi că Tatăl este în Mine, şi Eu în Tatăl”.
39 Deci ei căutau iarăşi să-L prindă, totuşi El a scăpat din mîna lor.
40 Şi El S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început, şi a rămas acolo.
41 Şi mulţi veneau la El şi ziceau: „Ioan de fapt n-a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta era adevărat.
42 Şi mulţi au crezut acolo în El.