1 V-am spus acestea ca să nu vă poticniţi.
2 Vă vor exclude din sinagogi, ba încă va veni ceasul cînd oricui vă omoară să i se pară că aduce o slujbă lui Dumnezeu.
3 Şi vor face aceasta, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.
4 Dar v-am vorbit acestea ca, atunci cînd va veni ceasul lor, să vă amintiţi de ele, pentru că vi-am spus. Însă nu v-am spus acestea de la început, pentru că eram cu voi.
5 Acum însă Mă duc la Cel ce M-a trimis, şi nimeni din voi nu Mă întreabă: ‘Unde Te duci?’
6 Dar, pentru că v-am vorbit acestea, întristarea v-a umplut inima.
7 Eu însă vă spun adevărul: Vă este de folos ca să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mîngîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, îl voi trimite la voi.
8 Şi cînd va veni El, va convinge lumea cu privire la păcat şi cu privire la dreptate şi cu privire la judecată.
9 Cu privire la păcat: pentru că ei nu cred în Mine;
10 cu privire la dreptate: pentru că Mă duc la Tatăl, şi nu Mă mai vedeţi;
11 cu privire la judecată: pentru că stăpînitorul acestei lumi a fost judecat.
12 Mai am să vă spun multe, dar acum nu le puteţi purta.
13 Dar cînd vine Acela, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la Sine însuşi, ci va vorbi tot ce va auzi, şi vă va vesti cele viitoare.
14 El Mă va glorifica, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va vesti.
15 Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că ia din ce este al Meu şi vă va vesti.
16 Încă puţin, şi nu Mă mai priviţi, şi iarăşi încă puţin, şi Mă veţi vedea, (pentru că Mă duc la Tatăl)”.
17 Deci unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce este ceea ce ne spune El: ‘încă puţin, şi nu Mă mai priviţi’, şi: ‘Iarăşi încă puţin, şi Mă veţi vedea’, şi: ‘Eu Mă duc la Tatăl’?”
18 Ei ziceau deci: „Ce este acest ‘încă puţin’ despre care vorbeşte? Nu ştim ce vorbeşte”.
19 Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe, şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi că am zis: ‘încă puţin, şi nu Mă mai priviţi’ şi: ‘Iarăşi încă puţin, şi Mă veţi vedea’?
20 Adevărat, adevărat vă spun: ‘Voi veţi plînge şi veţi jeli, dar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
21 Femeia, cînd naşte, are întristare, pentru că i-a venit ceasul; dar, după ce a născut copilaşul, nu-şi mai aminteşte de necaz, din pricina bucuriei că s-a născut un om în lume.
22 Deci şi voi: acum aveţi într-adevăr întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, şi inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va lua bucuria de la voi.
23 Şi în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic. Adevărat, adevărat vă spun: Dacă veţi cere ceva de la Tatăl în Numele Meu, El vă va da.
24 Pînă acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie făcută deplină.
25 V-am vorbit acestea în asemănări. Vine ceasul cînd nu vă voi mai vorbi în asemănări, ci vă voi vesti pe faţă despre Tatăl.
26 În ziua aceea veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.
27 Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit, şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu.
28 Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea si Mă duc la Tatăl”.
29 Ucenicii Săi au zis: „Iată, acum vorbeşti pe faţă şi nu spui nici o asemănare.
30 Acum cunoaştem că ştii totul, şi n-ai nevoie ca să Te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu”.
31 Isus le-a răspuns: „Acum credeţi?
32 Iată, vine ceasul, şi a venit, ca să fiţi risipiţi fiecare la ale lui, şi pe Mine să Mă lăsaţi singur; totuşi, nu sînt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.
33 V-am vorbit acestea ca să aveţi pace în Mine. În lume aveţi necaz; dar îndrăzniţi, Eu am învins lumea”.