1 Deci cînd a cunoscut Isus că fariseii au auzit că Isus face şi botează mai mulţi ucenici decît Ioan
2 – deşi Isus nu boteza El însuşi, ci ucenicii Lui –,
3 a părăsit Iudeea şi S-a întors iarăşi în Galileea.
4 El însă trebuia să treacă prin Samaria.
5 A venit deci la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de bucata de pămînt pe care o dăduse Iacov lui Iosif, fiul său.
6 Acolo însă se afla izvorul lui Iacov. Isus deci, ostenit de călătorie, S-a aşezat astfel la izvor. Era cam ceasul al şaselea.
7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus i-a zis: „Dă-Mi să beau”.
8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mîncare.
9 Femeia samariteancă I-a zis deci: „Cum, Tu, Iudeu fiind, ceri să bei de la mine, care sînt femeie samariteancă?” – Căci iudeii n-au legături cu samaritenii –.
10 Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau’, tu însuţi l-ai fi cerut, şi El ţi-ar fi dat apă vie”.
11 Femeia I-a zis: „Domnule, n-ai nimic cu care să scoţi apă, şi fîntîna este adîncă; de unde ai deci această apă vie?
12 Eşti Tu cumva mai mare decît tatăl nostru Iacov, care ne-a dat fîntîna, şi el însuşi a băut din ea, şi fiii lui şi turmele lui?”
13 Isus a răspuns şi i-a zis: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi.
14 Dar cine bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta niciodată, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, ţîşnind înspre viaţă veşnică”.
15 Femeia i-a zis: „Domnule, dă-mi această apă, ca să nu însetez, nici să nu vin pînă aici să scot”.
16 El i-a zis: „Du-te, cheamă pe soţul tău, şi vino aici”.
17 Femeia a răspuns şi a zis: „N-am soţ”. Isus i-a zis: „Bine ai zis: ‘N-am soţ’.
18 Căci cinci soţi ai avut, şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este soţ. Aici ai spus adevărul”.
19 Femeia I-a zis: „Domnule, văd că eşti profet.
20 Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii”.
21 Isus i-a zis: „Femeie, crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, pentru că mîntuirea este din iudei.
23 Dar vine ceasul, şi acum este, cînd adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi adevăr; căci şi Tatăl caută astfel de închinători ai Lui.
24 Dumnezeu este Duh, şi cei ce se închină Lui trebuie să se închine în duh şi adevăr”.
25 Femeia I-a zis: „Ştiu că vine Mesia” – Cel numit Cristos –; „cînd vine Acela, ne va vesti totul”.
26 Isus i-a zis: „Eu, care vorbesc cu tine, sînt Acela”.
27 Şi atunci au venit ucenicii Lui, şi se minunau că vorbea cu o femeie. Totuşi, nimeni nu a zis: „Ce cauţi?” sau: „De ce vorbeşti cu ea?”
28 Femeia şi-a lăsat deci vasul de apă şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29 „Veniţi, vedeţi un Om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Cristosul?”
30 Ei au ieşit din cetate, şi veneau spre El.
31 Între timp ucenicii L-au rugat, zicînd: „Rabi, mănîncă!”
32 Dar El le-a zis: „Eu am de mîncat o mîncare pe care voi n-o cunoaşteţi”.
33 Ucenicii ziceau deci unul către al­tul: „Nu cumva I-a adus cineva să mănînce?”
34 Isus le-a zis: „Mîncarea Mea este ca să fac voia Celui ce M-a trimis şi să îndeplinesc lucrarea Lui.
35 Nu ziceţi voi: Mai sînt patru luni şi vine secerişul? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi ogoarele, căci sînt deja albe pentru seceriş.
36 Secerătorul primeşte plată şi strînge roadă spre viaţă veşnică, pentru ca semănătorul şi secerătorul să se bucure împreună.
37 Căci în aceasta este adevărată vorba: ‘Unul este semănătorul, şi altul secerătorul’.
38 Eu v-am trimis să seceraţi unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor”.
39 Dar mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în El din pricina cuvîntului femeii, care aducea mărturie: „Mi-a spus tot ce am făcut”.
40 Cînd au venit deci samaritenii la El, L-au rugat să rămînă la ei. Şi El a rămas acolo două zile.
41 Şi mult mai mulţi au crezut din pricina cuvîntului Lui.
42 Şi ei ziceau femeii: „Nu mai credem din pricina spuselor tale, căci L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este cu adevărat Mîntuitorul lumii, (Cristosul)”.
43 Dar după cele două zile, El a plecat de acolo în Galileea.
44 Căci Isus însuşi aducea mărturie că un profet nu are cinste în propria lui patrie.
45 Cînd a venit deci în Galileea, L-au primit galileenii, care văzuseră tot ce făcuse El în Ierusalim în timpul sărbătorii; căci se duseseră şi ei la sărbătoare.
46 El a venit deci iarăşi la Cana Galileii, unde făcuse apa vin. Şi era un oarecare slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav, în Capernaum.
47 Acesta, auzind că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să Se coboare şi să-i vindece fiul, căci era pe moarte.
48 Isus i-a zis deci: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu veţi crede”.
49 Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, coboară pînă nu moare copilul meu”.
50 Isus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăieşte”. Omul a crezut cuvîntul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus.
51 Dar deja pe cînd se cobora el, l-au întîmpinat robii lui, spunînd că băiatul lui trăieşte.
52 El a cercetat deci de la ei despre ceasul în care i-a fost mai bine. Ei i-au zis deci: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-a lăsat febra”.
53 Tatăl a cunoscut deci că acela era ceasul în care îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut, el şi toată casa lui.
54 Aceasta a făcut Isus iarăşi, ca al doilea semn, cînd a venit din Iudeea în Galileea.