1 După aceea era o sărbătoare a iudeilor, şi Isus S-a suit la Ierusalim.
2 Dar în Ierusalim, lîngă Poarta oilor, este o scăldătoare, care este numită în evreieşte Betesda, avînd cinci pridvoare.
3 În acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, (aşteptînd mişcarea apei.
4 Căci un înger al Domnului se cobora din cînd în cînd în scăldătoare şi mişca apa. Şi cel dintîi care intra după tulburarea apei se făcea sănătos, orice boală ar fi avut).
5 Dar acolo era un om, avînd în boala lui treizeci şi opt de ani.
6 Isus, cînd l-a văzut zăcînd pe acesta, şi ştiind că era deja de mult timp aşa, i-a zis: „Vrei să fii sănătos?”
7 Bolnavul I-a răspuns: „Doamne, n-am pe nimeni care să mă arunce în scăldătoare cînd se tulbură apa; dar, pînă să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea”.
8 Isus i-a zis: „Scoală-te, ia-ţi patul şi umblă”.
9 Şi îndată omul s-a însănătoşit, şi şi-a luat patul, şi umbla. Dar în ziua aceea era sabat.
10 Iudeii au zis deci celui vindecat: „Este sabat, şi nu-ţi este permis să-ţi iei patul”.
11 Dar el le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: ‘Ia-ţi patul şi umblă’”.
12 Ei l-au întrebat: „Cine este Omul care ţi-a zis: ‘Ia-ti patul şi umblă’?”
13 Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus Se retrăsese din mulţimea care era în locul acela.
14 După aceea, Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: „Iată că te-ai însănătoşit; nu mai păcătui, ca să nu ţi se întîmple ceva mai rău”.
15 Omul s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.
16 Şi din pricina aceasta îl persecutau iudeii pe Isus (şi căutau să-L omoare), pentru că făcea acestea în sabat.
17 Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează pînă acum, şi Eu de asemenea lucrez”.
18 Din pricina aceasta deci căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sabatul, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este propriul Său Tată, făcîndu-Se pe Sine egal cu Dumnezeu.
19 Deci Isus a răspuns şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la Sine însuşi, decît ce vede pe Tatăl făcînd; căci ce face Acela, aceasta face şi Fiul întocmai.
20 Căci Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-I arată tot ce face El; şi-I va arăta lucrări mai mari decît acestea, ca voi să vă minunaţi.
21 Căci, după cum Tatăl învie morţii şi-i face vii, tot aşa şi Fiul face viu pe cine vrea.
22 Căci Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,
23 ca toţi să cinstească pe Fiul, după cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.
24 Adevărat, adevărat vă spun: Cine aude Cuvîntul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţă veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.
25 Adevărat, adevărat vă spun: Vine ceasul, şi acum este, cînd cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi, vor trăi.
26 Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.
27 Şi El I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiu al omului.
28 Nu vă minunaţi de aceasta, pentru că vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29 şi vor ieşi afară. Cei ce au făcut binele, spre învierea vieţii; dar cei ce au comis răul, spre învierea judecăţii.
30 Dar Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
31 Dacă Eu aduc mărturie despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
32 Este un Altul, care aduce mărturie despre Mine, şi ştiu că mărturia pe care o aduce El despre Mine este adevărată.
33 Voi aţi trimis la Ioan, şi el a adus mărturie pentru adevăr.
34 Dar Eu nu primesc mărturia de la un om, ci spun acestea ca voi să fiţi mîntuiţi.
35 Acela era lampa care arde şi luminează, dar voi aţi vrut să vă veseliţi o vreme la lumina lui.
36 Eu însă am o mărturie mai mare decît a lui Ioan; căci lucrările, pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le îndeplinesc, tocmai lucrările pe care le fac Eu aduc mărturie despre Mine că Tatăl M-a trimis.
37 Şi Tatăl, care M-a trimis, a adus El însuşi mărturie despre Mine. Voi nu I-aţi auzit vreodată glasul, nici nu I-aţi văzut înfăţişarea,
38 şi nu aveţi Cuvîntul Lui rămînînd în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El.
39 Voi cercetaţi Scripturile, pentru că vi se pare că în ele aveţi viaţă veşnică, şi ele sînt acelea care aduc mărturie despre Mine.
40 Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!
41 Eu nu primesc glorie de la oameni,
42 ci vă cunosc că n-aveţi în voi înşivă dragostea lui Dumnezeu.
43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă vine un altul în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.
44 Cum puteţi crede voi, care primiţi glorie unul de la altul şi nu căutaţi gloria care este de la singurul Dumnezeu?
45 Să nu vi se pară că vă voi învinui la Tatăl; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea.
46 Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede pe Mine, căci el a scris despre Mine.
47 Dar dacă nu credeţi scrierile lui, cum veţi crede cuvintele Mele?”