1 După aceea, Isus a plecat dincolo de marea Galileii, sau a Tiberiadei.
2 îl urma însă o mare mulţime, pentru că ei priveau semnele pe ca­re le făcea cu cei bolnavi.
3 Dar Isus S-a suit pe munte, şi şedea acolo cu ucenicii Săi.
4 Pastele însă, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
5 Isus deci, ridicîndu-Şi ochii şi văzînd că o mare mulţime vine spre El, a zis lui Filip: „De unde să cumpărăm pîini ca să mănînce aceştia?”
6 Dar El spunea aceasta ca să-l încerce, căci ştia ce vroia să facă.
7 Filip I-a răspuns: „De două sute de dinari pîini, n-ar ajunge ca fiecare să ia puţin”.
8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
9 „Este aici un băieţel, care are cinci pîini de orz şi doi peşti; dar ce sînt acestea la atîţia?”
10 Isus a zis: „Faceţi pe oameni să şadă jos”. Dar în locul acela era multă iarbă. Deci bărbaţii au şezut jos, în număr de vreo cinci mii.
11 Isus deci a luat pîinile şi, după ce a mulţumit, le-a împărţit (ucenicilor, şi ucenicii le-au împărţit) celor ce şedeau jos; la fel şi din peşti, cît au dorit.
12 După ce s-au săturat însă, El a zis ucenicilor Săi: „Strîngeţi bucăţile frînte care au rămas, ca să nu se piardă ceva”.
13 Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţile frînte din cele cinci pîini de orz care rămăseseră de la cei ce mîncaseră.
14 Oamenii deci, văzînd ce semn făcuse El, ziceau: „Acesta este cu adevărat Profetul care vine în lume”.
15 Isus deci, cunoscînd că au de gînd să vină şi să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a retras iarăşi spre munte, El singur.
16 Dar cînd s-a făcut seară, ucenicii Lui s-au coborît la mare.
17 Şi s-au suit într-o corabie, şi treceau dincolo de mare, spre Capernaum. Şi se întunecase deja, şi Isus încă nu venise la ei.
18 Şi marea era răscolită, pentru că sufla un vînt puternic.
19 După ce vîsliseră deci cam două­zeci şi cinci sau treizeci de stadii, L-au privit pe Isus umblînd pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au temut.
20 Dar El le-a zis: „Eu sînt, nu vă temeţi”.
21 Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a ajuns îndată la locul spre care mergeau.
22 În ziua următoare, mulţimea care stătea dincolo de mare a văzut că nu fusese altă corăbioară acolo decît una, şi că Isus nu Se suise cu ucenicii Săi în corabie, ci ucenicii Săi plecaseră singuri.
23 Dar sosiseră alte corăbioare din Tiberiada aproape de locul unde mîncaseră ei pîinea, după ce Domnul mulţumise.
24 Cînd a văzut deci mulţimea că nici Isus nu era acolo, nici ucenicii Lui, s-au suit în corăbioare şi au venit la Capernaum, căutînd pe Isus.
25 Şi cînd L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Rabi, cînd ai venit aici?”
26 Isus le-a răspuns şi a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mîncat din pîini şi v-aţi săturat.
27 Lucraţi nu pentru mîncarea pieritoare, ci pentru mîncarea care rămîne spre viaţă veşnică, pe care v-o va da Fiul omului; căci pe Acesta L-a pecetluit Dumnezeu Tatăl”.
28 Deci I-au zis: „Ce trebuie să facem ca să lucrăm lucrările lui Dumnezeu?”
29 Isus a răspuns şi le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe care L-a trimis El”.
30 Ei I-au zis deci: „Ce semn faci Tu deci, ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
31 Părinţii noştri au mîncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănînce pîine din cer’”.
32 Deci Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun: Nu Moise v-a dat pîinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pîine din cer,
33 căci pîinea lui Dumnezeu este Acela care Se coboară din cer şi dă lumii viaţă”.
34 Au zis deci către El: „Doamne, dă-ne totdeauna această pîine”.
35 Isus le-a zis: „Eu sînt Pîinea vieţii. Cel ce vine la Mine nu va flămînzi cu nici un chip, şi cel ce crede în Mine nu va înseta cu nici un chip vreodată.
36 Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi nu credeţi.
37 Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine, şi pe cel ce vine la Mine cu nici un chip nu-l voi arunca afară,
38 pentru că M-am coborît din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
39 Dar aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua cea din urmă.
40 Căci aceasta este voia Tatălui Meu: ca oricine priveşte pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua din urmă”.
41 Deci iudeii cîrteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sînt Pîinea care S-a coborît din cer”.
42 Şi ziceau: „Nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum zice El acum: ‘Eu M-am coborît din cer’?”
43 Isus a răspuns şi le-a zis: „Nu cîrtiţi între voi.
44 Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua cea din urmă.
45 în profeţi este scris: ‘Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu’. Oricine care a auzit de la Tatăl şi a învăţat vine la Mine.
46 Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care este de la Dumnezeu; Acesta a văzut pe Tatăl.
47 Adevărat, adevărat vă spun: Cine crede (în Mine) are viaţă veşnică.
48 Eu sînt Pîinea vieţii.
49 Părinţii voştri au mîncat mană în pustie, şi au murit.
50 Aceasta este Pîinea, care se coboară din cer: ca cineva să mănînce din ea şi să nu moară.
51 Eu sînt Pîinea vie, care S-a coborît din cer. Dacă mănîncă cineva din pîinea aceasta, va trăi pentru tot­deauna; şi pîinea, pe care o voi da Eu, este carnea Mea pentru viaţa lumii”.
52 Deci iudeii se certau între ei, zicînd: „Cum poate Acesta să ne dea carnea Lui s-o mîncăm?”
53 Isus le-a zis deci: „Adevărat, adevărat vă spun: Dacă nu mîncaţi carnea Fiului omului şi nu beţi sîngele Lui, n-aveţi viaţă în voi înşivă.
54 Cine mănîncă carnea Mea şi bea sîngele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea din urmă.
55 Căci carnea Mea este adevărată hrană, şi sîngele Meu este adevăra­tă băutură.
56 Cine mănîncă carnea Mea şi bea sîngele Meu rămîne în Mine, şi Eu
57 După cum M-a trimis pe Mine Tatăl, care este viu, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănîncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.
58 Aceasta este pîinea care s-a coborît din cer, nu cum au mîncat părinţii (voştri mană) şi au murit: cine mă­nîncă pîinea aceasta va trăi pentru totdeauna”.
59 El a spus aceasta în sinagogă, pe cînd îi învăţa în Capernaum.
60 Deci mulţi din ucenicii Lui, cînd au auzit, au zis: „Vorbirea aceasta este tare; cine poate s-o audă?”
61 Isus însă, ştiind în Sine însuşi că ucenicii Săi cîrteau din pricina aceasta, le-a zis: „Aceasta vă face să vă poticniţi?
62 Dar dacă aţi privi pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?
63 Duhul este Cel ce face viu, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sînt duh şi sînt viaţă.
64 Sînt însă unii dintre voi care nu cred”. Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L trădeze.
65 Şi a zis: „Pentru aceasta v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl (Meu)”.
66 De aceea, mulţi din ucenicii Lui au plecat înapoi la ceea ce lăsaseră şi nu mai umblau cu El.
67 Deci Isus a zis celor doisprezece: „Nu vreţi să vă duceţi şi voi?”
68 Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvinte ale vieţii veşnice.
69 Şi noi am crezut, şi am cunoscut că Tu eşti (Cristosul), Sfîntul lui Dumnezeu”.
70 Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu oare pe voi, cei doisprezece? Totuşi, unul din voi este un demon”.
71 Dar El vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscariot, căci el, unul din cei doisprezece, urma să-L trădeze.