1 După acestea însă, Domnul a rînduit pe alţi şaptezeci şi i-a trimis doi cîte doi înaintea feţei Lui, în orice cetate şi loc unde urma să vină El.
2 Dar El le-a zis: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sînt puţini! Rugaţi deci pe Domnul secerişului ca să trimită lucrători în secerişul Său.
3 Duceţi-vă; iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.
4 Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici sandale, şi nu salutaţi pe nimeni pe drum.
5 În orice casă veţi intra, ziceţi întîi: ‘Pace acestei case!’
6 Şi dacă este acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el; dar dacă nu, ea se va întoarce la voi.
7 Dar rămîneţi în aceeaşi casă, mîncînd şi bînd ce au ei, căci lucrătorul este vrednic de plata sa. Nu vă mutaţi din casă în casă.
8 Şi în oricare cetate veţi intra şi vă vor primi, mîncaţi ce vi se va pune înainte,
9 şi vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo, şi spuneţi-le: ‘împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi’.
10 Dar în oricare cetate veţi intra şi nu vă vor primi, să ieşiţi pe străzile ei şi să ziceţi:
11 ‘Chiar şi praful din cetatea voastră care s-a lipit de picioarele noastre îl scuturăm împotriva voastră; totuşi să ştiţi aceasta, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu’.
12 Eu vă spun: în ziua aceea va fi mai suportabil pentru Sodoma decît pentru cetatea aceea.
13 Vai de tine, Horazin! Vai de tine, Betsaida! Căci dacă s-ar fi întîmplat în Tir şi Sidon faptele puternice care s-au întîmplat în voi, de mult s-ar fi pocăit stînd în sac şi cenuşă.
14 Totuşi, la judecată, va fi mai suportabil pentru Tir şi Sidon decît pentru voi.
15 Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare pînă la cer? Vei fi coborît pînă în Locuinţa morţilor.
16 Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă respinge pe voi, pe Mine Mă respinge; dar cine Mă respinge pe Mine, respinge pe Cel ce M-a trimis pe Mine”.
17 Dar cei şaptezeci s-au întors cu bucurie, zicînd: „Doamne, chiar şi demonii ni se supun în Numele Tău”.
18 El însă le-a zis: „Priveam pe Sata­na căzînd ca un fulger din cer.
19 Iată, v-am dat autoritate să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni, şi peste toată puterea duşmanului, şi nimic nu vă va vătăma nicidecum.
20 Totuşi, nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se supun, bucu­raţi-vă însă că numele voastre sînt scrise în ceruri”.
21 În acelaşi ceas, El S-a veselit în Duhul Sfînt şi a zis: ‘Te laud, Tată, Domn al cerului şi al pămîntului, pentru că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, pentru că aşa a fost plăcut înaintea Ta’.
22 Totul Mi-a fost dat în mîini de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, şi cine este Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere”.
23 Şi întorcîndu-Se spre ucenici, le-a spus la o parte: „Fericiţi sînt ochii care văd ceea ce vedeţi voi!
24 Căci vă spun: Mulţi profeţi şi împăraţi au dorit să vadă ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă ce auziţi voi, şi n-au auzit”.
25 Şi, iată, un învăţător al Legii s-a sculat ca să-L ispitească, zicînd: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
26 Dar El i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?”
27 El însă răspunzînd, a zis: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta şi cu toată mintea ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.
28 El însă i-a zis: „Drept ai răspuns; fă aceasta, şi vei trăi”.
29 Dar el, vrînd să se îndreptăţească pe sine, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?”
30 Isus însă, luînd cuvîntul, a zis: „Un om se cobora de la Ierusalim la Ierihon. Şi a căzut între nişte tîlhari care, după ce I-au dezbrăcat şi I-au rănit, au plecat lăsîndu-l pe jumătate mort.
31 Din întîmplare însă, se cobora pe acel drum un preot; şi, cînd l-a văzut, a trecut înainte pe partea cealaltă.
32 Dar tot aşa şi un levit, venind prin locul acela şi văzînd, a trecut înainte pe partea cealaltă.
33 Un samaritean însă, care era în călătorie, a venit la el şi, cînd l-a văzut, i s-a făcut milă.
34 Şi s-a apropiat, i-a legat rănile şi a turnat peste ele ulei şi vin, l-a pus însă pe animalul lui de povară, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.
35 Şi, în dimineaţa următoare, a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a zis: ‘Îngrijeşte-l, şi orice vei mai cheltui, eu îţi voi plăti cînd mă voi întoarce’.
36 Care dintre aceşti trei ţi se pare că a devenit aproapele celui ce căzuse între tîlhari?”
37 Dar el a zis: „Cel ce şi-a făcut milă faţă de el”. Isus însă i-a zis: „Du-te şi fă şi tu la fel”.
38 Dar, pe cînd mergeau ei mai departe, El a intrat într-un sat. O femeie însă, numită Marta, L-a primit (în casă).
39 Şi ea avea o soră numită Maria, care, aşezîndu-se şi ea la picioarele Domnului, asculta vorbirea Lui.
40 Marta însă era foarte ocupată cu multă slujire; dar, venind la El, a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i deci să mă ajute”.
41 Dar răspunzînd, Domnul i-a zis: „Marta, Marta, pentru multe te îngrijorezi şi eşti tulburată,
42 dar este nevoie de un singur lucru. Căci Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua”.