1 Dar chemîndu-i împreună pe cei doisprezece (ucenici ai Săi), El le-a dat putere şi autoritate peste toţi demonii, şi să vindece boli.
2 Şi i-a trimis să vestească împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi,
3 şi le-a zis: „Nu luaţi nimic pentru drum, nici toiag, nici traistă, nici pîine, nici argint, nici să nu aveţi două cămăşi.
4 Şi, în care casă intraţi, rămîneţi acolo, şi de acolo plecaţi mai departe.
5 Şi oricîţi nu vă vor primi, cînd ieşiţi din cetatea aceea scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor”.
6 Ieşind însă, ei au mers din sat în sat, predicînd Evanghelia şi vindecînd pretutindeni.
7 Dar tetrarhul Irod a auzit de tot ce se întîmpla, şi era nedumerit, pentru că unii ziceau că a înviat Ioan dintre cei morţi;
8 dar alţii că s-a arătat Ilie, alţii însă că a înviat vreun profet dintre cei vechi.
9 Dar Irod a zis: „Pe Ioan l-am decapitat; cine însă este Acesta despre care aud astfel de lucruri?” Şi căuta să-L vadă.
10 Şi apostolii, cînd s-au întors, I-au istorisit tot ce făcuseră. Şi luîndu-i cu Sine, S-a retras la o parte, spre o cetate numită Betsaida.
11 Mulţimile însă, ştiind aceasta, L-au urmat. Şi El le-a primit bine, şi le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu, şi vindeca pe cei ce aveau nevoie de vindecare.
12 Dar ziua a început să se plece spre seară, însă cei doisprezece s-au apropiat şi I-au zis: „Dă drumul mulţimii, ca să se ducă în satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să găsească hrană, pentru că aici sîntem într-un loc pustiu”.
13 Dar El le-a zis: „Daţi-le voi să mănînce!” Ei însă au zis: „N-avem mai mult de cinci pîini şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm de mîncare pentru tot poporul acesta”.
14 Căci erau cam cinci mii de bărbaţi. El însă a zis ucenicilor Săi: „Faceţi-i să stea jos în cete de vreo cincizeci”.
15 Şi ei au făcut aşa: i-au aşezat pe toţi.
16 Dar după ce a luat El cele cinci pîini şi cei doi peşti, S-a uitat spre cer, le-a binecuvîntat şi le-a frînt, şi le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea mulţimii.
17 Şi au mîncat şi s-au săturat toţi; şi s-a ridicat ce le-a mai rămas din bucăţile frînte, douăsprezece coşuri.
18 Şi s-a întîmplat: Pe cînd Se ruga El singur, ucenicii erau împreună cu El, şi El i-a întrebat, zicînd: „Cine zic mulţimile că sînt Eu?”
19 Dar ei, răspunzînd, au zis: „Ioan Botezătorul, dar alţii Ilie, alţii însă că a înviat un profet dintre cei vechi”.
20 El însă le-a zis: „Dar voi, cine ziceţi că sînt Eu?” Petru însă, răspunzînd, a zis: „Cristosul lui Dumnezeu”.
21 Dar El le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui aceasta,
22 zicînd: „Trebuie ca Fiul omului să sufere multe, şi să fie lepădat de mai-bătrîni şi de marii preoţi şi de cărturari, şi să fie omorît, şi a treia zi să învie”.
23 El însă a zis tuturor: „Dacă doreşte cineva să vină după Mine, să se tăgăduiască pe sine însuşi şi să-şi ia crucea lui în fiecare zi şi să Mă urmeze.
24 Căci cine vrea să-şi scape viaţa sufletului, o va pierde; dar cine îşi pierde viaţa sufletului pentru Mine, o va mîntui.
25 Căci ce ar folosi unui om să cîştige toată lumea, dacă s-ar pierde sau s-ar păgubi pe sine însuşi?
26 Căci cine se ruşinează de Mine şi de cuvintele Mele, de acela Se va ruşina Fiul omului, cînd va veni în gloria Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
27 Dar vă spun cu adevărat: Sînt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta cu nici un chip moartea, pîna nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu”.
28 Dar s-a întîmplat: Cam la opt zile după cuvintele acestea, El a luat cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi S-a suit pe munte să Se roage.
29 Şi s-a întîmplat: Pe cînd Se ruga El, înfăţişarea feţei Lui a fost alta, şi îmbrăcămintea albă strălucitoare.
30 Şi iată, vorbeau împreună cu El doi bărbaţi, care erau Moise şi Ilie,
31 care se arătaseră în glorie, şi vorbeau despre plecarea Lui pe care urma s-o împlinească în Ierusalim.
32 Petru însă şi cei împreună cu el erau îngreuiaţi de somn; dar, cînd s-au trezit bine, au văzut gloria Lui şi pe cei doi bărbaţi stînd împreună cu El.
33 Şi s-a întîmplat: Pe cînd plecau ei de la El, Petru a zis lui Isus: „Stăpîne, este bine pentru noi să fim aici, şi să facem trei corturi: unul Ţie, şi unul lui Moise, şi unul lui Ilie”, neştiind ce spune.
34 Dar pe cînd spunea el aceasta, a venit un nor şi i-a umbrit; ei însă s-au înspăimîntat cînd au intrat în nor.
35 Şi din nor a venit un glas, zicînd: „Acesta este Fiul Meu Cel ales, să ascultaţi de El”.
36 Şi după ce a fost glasul, Isus a fost găsit singur. Şi ei au tăcut şi n-au dat de ştire nimănui în zilele acelea ceva din ceea ce văzuseră.
37 Dar s-a întîmplat: în ziua următoare, cînd au coborît de pe munte, L-a întîmpinat o mulţime mare.
38 Şi, iată, un bărbat din mulţime a strigat, zicînd: „Învăţătorule, Te rog, uită-Te la fiul meu, pentru că este singurul meu născut.
39 Şi iată, îl apucă un duh şi deodată răcneşte; şi îl aruncă în convulsii, cu spumă la gură şi de abia se depărtează de la el, istovindu-l de tot.
40 Şi eu am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, şi n-au putut”.
41 Dar răspunzînd, Isus a zis: „O, generaţie necredincioasă şi stricată, pînă cînd voi fi cu voi şi vă voi suporta? Adu aici pe fiul tău”.
42 Pe cînd venea el însă, demonul l-a trîntit la pămînt şi l-a scuturat cu convulsii. Dar Isus a certat duhul necurat şi a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui lui.
43 Toţi însă erau uimiţi de măreţia lui Dumnezeu. Dar pe cînd toţi se minunau de tot ce făcea, El a zis ucenicilor Săi:
44 „Luaţi în urechile voastre cuvintele acestea; căci Fiul omului va fi dat în mîinile oamenilor!”
45 Dar ei nu înţelegeau vorba aceasta, şi era ascunsă de ei, ca să n-o priceapă; şi se temeau să-L întrebe despre vorba aceasta.
46 A intrat însă o cugetare în ei, aceasta: cine dintre ei ar fi cel mai mare.
47 Isus insă, ştiind cugetarea inimii lor, a luat un copilaş, l-a pus lîngă El
48 şi le-a zis: „Cine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare”.
49 Dar răspunzînd, Ioan a zis: „Stăpîne, noi am văzut pe cineva scoţînd demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu Te urmează cu noi”.
50 Isus însă i-a zis: „Nu-l opriţi, căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi”.
51 Dar s-a întîmplat: Pe cînd se împlineau zilele înălţării Sale, El Şi-a îndreptat faţa ca să meargă la Ierusalim,
52 şi a trimis înaintea feţei Sale nişte soli. Şi ei s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să pregătească pentru El.
53 Şi ei nu L-au primit, pentru că faţa Lui era îndreptată ca să meargă la Ierusalim.
54 Dar ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, văzînd aceasta, au zis: „Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, (cum a făcut si Ilie)?”
55 El însă, întorcîndu-Se, i-a certat (şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sînteţi însufleţiţi.
56 Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mîntuiască”). Şi au plecat într-alt sat.
57 Şi pe cînd mergeau pe drum, cineva I-a zis: „Te voi urma oriunde vei merge”.
58 Şi Isus i-a zis: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde să-Şi plece capul”.
59 Dar El a zis altuia: „Urmează-Mă!” El însă a zis: „Doamne, dă-mi voie întîi să mă duc să înmormîntez pe tatăl meu”.
60 Dar El i-a zis: „Lasă morţii să-şi înmormînteze morţii, dar tu du-te şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu”.
61 Un altul însă a zis de asemenea: „Doamne, Te voi urma, dar întîi dă-mi voie să mă duc să-mi iau rămas-bun de la cei din casa mea”.
62 Dar Isus i-a zis: „Nimeni, care şi-a pus mîna pe plug şi se uită la cele ce sînt înapoi, nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu”.