1 Şi s-a întîmplat: Curînd după aceea, El călătorea prin fiecare cetate şi sat, predicînd şi vestind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El,
2 şi cîteva femei, care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Măria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni,
3 şi Ioana, soţia lui Cuza, administratorul lui Irod, şi Susana, şi multe altele, care le slujeau cu bunurile lor.
4 Dar cînd s-a strîns o mulţime mare şi au venit la El din fiecare cetate, El a spus printr-o pildă:
5 „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămînţa. Şi pe cînd semăna el, o parte a căzut lîngă drum, şi a fost călcată în picioare, şi păsările cerului au mîncat-o.
6 Şi alta a căzut pe stîncă şi, cum a crescut, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.
7 Şi alta a căzut în mijlocul spinilor, şi spinii, crescînd împreună cu ea, au înecat-o.
8 Şi alta a căzut pe pămîntul cel bun şi, crescînd, a făcut rod însutit”. Zicînd acestea, El a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă”.
9 Dar ucenicii Lui L-au întrebat ce înseamnă pilda aceasta.
10 El însă a zis: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru ceilalţi ele sînt în pilde, ca: ‘văzînd, să nu vadă, şi auzind, să nu înţeleagă’.
11 Dar aceasta este pilda: Sămînţa, este Cuvîntul lui Dumnezeu.
12 Cei de lîngă drum însă sînt cei ce au auzit, apoi vine diavolul şi ia Cuvîntul din inima lor, ca nu cumva, devenind credincioşi, să fie mîntuiţi.
13 Cei de pe stîncă însă sînt cei care, cînd au auzit, primesc cu bucurie Cuvîntul; şi n-au rădăcină, ci cred pentru o vreme, şi în vreme de ispită, se depărtează.
14 Cei care au căzut între spini însă sînt cei care au auzit, şi mergînd prin griji şi bogăţii şi plăceri ale vieţii, sînt înăbuşiţi şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.
15 Cei din pămîntul bun însă sînt cei care, după ce au auzit Cuvîntul, îl ţin tare într-o inimă cinstită şi bună, şi aduc roadă în răbdare.
16 Nimeni însă, după ce a aprins o lampă, n-o acopere cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune pe lampadar, ca cei ce intră să vadă lumina.
17 Căci nu este nimic ascuns care nu va deveni vădit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.
18 Luaţi seama deci cum auziţi; căci celui ce are, i se va da, dar celui ce n-are i se va lua şi ce i se pare că are”.
19 Dar mama şi fraţii Lui au venit la El, şi nu puteau să ajungă la El din pricina mulţimii.
20 I s-a spus însă: „Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară dorind să Te vadă”.
21 Dar El, răspunzînd, le-a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sînt cei ce aud Cuvîntul lui Dumnezeu şi-l împlinesc”.
22 Dar s-a întîmplat: într-una din zile, El S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui, şi El le-a zis: „Să trecem de cealaltă parte al lacului”. Şi au plecat.
23 Pe cînd mergeau ei însă, El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac un vîrtej de vînt, şi corabia se umplea cu apă, şi erau în pericol.
24 Au venit însă la El şi L-au trezit, zicînd: „Stăpîne, Stăpîne, pierim”. Dar El S-a trezit, a certat vîntul şi valul apei, şi ele au încetat: şi s-a făcut linişte.
25 El însă le-a zis: „Unde vă este credinţa?” Dar ei, temîndu-se, s-au mirat, zicînd unii către alţii: „Cine este Acesta, că porunceşte şi vînturilor şi apei, şi ele îl ascultă?”
26 Şi au ajuns în ţinutul gherasenilor, care este în dreptul Galileii.
27 Dar, cînd a ieşit El la ţărm, L-a întîmpinat un bărbat din cetate, care avea demoni. De mult timp nu îmbrăcase o haină, şi nu rămînea în casă, ci în morminte.
28 Cînd a văzut însă pe Isus, a strigat, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas puternic: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te rog, nu mă chinui”.
29 Căci El poruncise duhului necurat să iasă din om, căci de mult timp îl apucase; şi era păzit legat cu lanţuri la mâini şi în cătuşe, dar rupea legăturile şi era mânat de demon prin locuri pustii.
30 Dar Isus l-a întrebat: „Care îţi este numele?” El însă a zis: „Legiune”, pentru că intraseră mulţi demoni în el.
31 Şi ei îl rugau să nu le poruncească să plece în Adânc.
32 Dar acolo era o turmă cu porci mulţi, păscând pe munte. Şi ei L-au rugat să le dea voie să intre în ei, şi El le-a dat voie.
33 Şi demonii, ieşind din om, au intrat în porci, şi turma s-a repezit de pe rîpă în lac, şi s-a înecat.
34 Văzînd însă cei ce-i păşteau cele întîmplate, au fugit şi au dat de ştire în cetate şi în cătune.
35 Dar ei au ieşit să vadă cele întîmplate, şi au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii şezînd la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au temut.
36 Cei ce văzuseră însă le-au dat de ştire cum fusese scăpat demonizatul.
37 Şi toată mulţimea din împrejurimile Gherasenilor L-au rugat să plece de la ei, pentru că erau cuprinşi de o mare teamă. El însă S-a suit într-o corabie şi S-a întors înapoi.
38 Dar bărbatul din care ieşiseră demonii îl ruga să-i dea voie să rămînă cu El. El însă i-a dat drumul, zicînd:
39 „Întoarce-te la casa ta şi istoriseşte tot ce a făcut Dumnezeu pentru tine”. Şi el a plecat, vestind prin toată cetatea tot ce făcuse Isus pentru
40 Dar cînd S-a întors Isus, mulţimea L-a primit, căci toţi îl aşteptau.
41 Şi iată, a venit un bărbat, numit Iair, şi acesta era mai-mare al sinagogii. Şi căzînd la picioarele lui Isus, L-a rugat să intre în casa lui,
42 pentru că avea o singură fiică de vreo doisprezece ani, care era pe moarte. Dar pe cînd mergea El, mulţimile îl înghesuiau.
43 Şi o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge – ea îşi cheltuise toată subzistenţa cu docorii, fără s-o fi putut vindeca cineva –,
44 s-a apropiat pe dinapoi şi a atins ciucurele hainei Lui, şi îndată, scurgerea sîngelui ei s-a oprit.
45 Şi Isus a zis: „Cine este cel ce M-a atins?” Dar cînd toţi au tăgăduit, Petru (şi cei ce erau cu El) a zis: „Stăpîne, mulţimile Te împresoară şi Te îmbulzesc, (şi mai întrebi: ‘Cine M-a atins?’)”
46 Isus însă a zis: „M-a atins cineva, căci am cunoscut că a ieşit din Mine o putere”.
47 Dar cînd a văzut femeia că n-a rămas ascunsă, a venit tremurînd şi a căzut jos înaintea Lui şi a vestit în faţa întregului popor din ce motiv îl atinsese, şi cum fusese vindecată numaidecît.
48 El însă i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a salvat, du-te în pace”.
49 Pe cînd vorbea El încă, a venit unul de la mai-marele sinagogii, zicînd: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe învăţătorul”.
50 Dar Isus, auzind, i-a răspuns: „Nu te teme; crede numai, şi ea va fi salvată”.
51 Cînd a ajuns însă în casă, n-a lăsat pe nici unul să intre cu El, decît pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, şi pe tatăl şi pe mama fetei.
52 Dar toţi plîngeau şi o jeleau. Însă El a zis: „Nu plîngeţi, căci n-a murit, ci doarme”.
53 Şi ei rîdeau de El, ştiind că murise.
54 Dar El, (după ce i-a scos pe toţi afară), apucîndu-i mîna, a strigat, zicînd: „Fetiţo, scoală-te!”
55 Şi duhul ei s-a întors, şi ea s-a sculat îndată, şi El a poruncit să i se dea să mănînce.
56 Şi părinţii ei erau uimiţi, El însă le-a poruncit să nu spună nimănui cele întîmplate.