1 După ce a sfîrşit toate vorbele Lui în auzul poporului, El a intrat în Capernaum.
2 Dar robul unui oarecare sutaş, care îi era scump, bolnav fiind, era pe moarte.
3 Auzind însă despre Isus, a trimis la El pe nişte mai-bătrîni ai iudeilor, rugîndu-L să vină să însănătoşească pe robul lui.
4 Dar ei, venind la Isus, L-au rugat stăruitor, zicînd: „Este vrednic să-i faci aceasta,
5 căci iubeşte naţiunea noastră, şi el însuşi ne-a zidit sinagoga”.
6 Isus însă a plecat cu ei. Dar, deja pe cînd nu era departe de casă, sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te osteni, căci nu sînt vrednic ca să intri sub acoperişul meu.
7 De aceea, nu m-am socotit vrednic pe mine însumi ca să vin la Tine. Ci, zi un cuvînt, ca slujitorul meu să fie vindecat.
8 Căci şi eu sînt un om pus sub autoritate, avînd sub mine ostaşi. Şi zic acestuia: ‘Du-te!’, şi se duce; şi altuia: ‘Vino!’, şi vine; şi robului meu: ‘Fă aceasta!’, şi o face”.
9 Dar auzind acestea, Isus S-a minunat de el şi, întorcîndu-Se spre mulţimea care îl urma, a zis: „Vă spun: Nici în Israel n-am găsit o credinţă atît de mare”.
10 Şi cînd s-au întors în casă, cei trimişi au găsit sănătos pe rob(ul care fusese bolnav).
11 Şi s-a întîmplat: După aceea, El S-a dus într-o cetate numită Nain. Şi împreună cu El au mers ucenicii Lui şi o mare mulţime.
12 Dar pe cînd S-a apropiat de poarta cetăţii, iată, duceau afară pe un mort, singurul fiu al mamei lui, şi ea era văduvă; şi o mare mulţime din cetate era cu ea.
13 Şi Domnul, cînd a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plînge!”
14 Şi apropiindu-Se, a atins sicriul, dar cei ce-l duceau s-au oprit, şi El a zis: „Tinere, îţi zic: Scoală-te!”
15 Şi mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, şi El l-a dat mamei lui.
16 Şi pe toţi i-a cuprins teama, şi glorificau pe Dumnezeu, zicînd: „Un mare profet S-a ridicat între noi”; şi: „Dumnezeu a vizitat pe poporul Său”.
17 Şi cuvîntul acesta despre El s-a răspîndit în toată Iudeea şi în toată împrejurimea.
18 Şi lui Ioan i-au dat de ştire ucenicii lui despre toate acestea.
19 Şi Ioan, chemînd pe doi din ucenicii săi, i-a trimis la Domnul, zicînd: „Tu eşti Acela care vine, sau să aşteptăm pe altul?”
20 Venind însă la El, bărbaţii au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, zicînd: ‘Tu eşti Acela care vine, sau să aşteptăm pe altul?’”
21 În ceasul acela El a vindecat pe mulţi de boli şi răni şi duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.
22 Şi răspunzînd, El le-a zis: „Mergeţi şi daţi de ştire lui Ioan ce aţi văzut şi aţi auzit: Orbii îşi recapătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sînt curăţiţi şi surzii aud, morţii învie, săracilor li se predică Evanghelia;
23 şi fericit este cine nu se poticneşte în Mine”.
24 Dar, după ce au plecat trimişii lui Ioan, El a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să priviţi în pustie? O trestie clătinată de vînt?
25 Sau ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine alese şi trăiesc în desfătări sînt în palatele împărăteşti.
26 Sau ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, şi mult mai mult decît un profet.
27 El este acela despre care este scris: ‘Iată, trimit pe solul Meu înaintea feţei Tale, care îţi va pregăti calea înaintea Ta’.
28 Vă spun: Dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decît Ioan (Botezătorul). Dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decît el.
29 Şi tot poporul şi vameşii care l-au auzit, au recunoscut că Dumnezeu era drept, întrucît s-au lăsat botezaţi cu botezul lui Ioan,
30 dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit pentru ei înşişi planul lui Dumnezeu, nelăsîndu-se botezaţi de el.
31 Cu cine voi asemăna deci pe oamenii din generaţia aceasta? Şi cu cine sînt ei asemenea?
32 Ei sînt asemenea copiilor care şed în piaţă şi strigă unii către alţii, şi zic: ‘V-am cîntat din fluier, şi n-aţi dansat; am cîntat de jale, şi n-aţi plîns’.
33 Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mîncînd pîine, nici bînd vin, şi voi ziceţi: ‘Are un demon’.
34 A venit Fiul omului, mîncînd şi bînd, şi ziceţi: ‘Iată, un Om mîncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor’.
35 Totuşi, înţelepciunea a fost îndreptăţită de toţi copiii ei”.
36 Dar un oarecare dintre farisei L-a rugat să mănînce cu el; şi El a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă.
37 Şi iată, o femeie care era o păcătoasă din cetate, ştiind că El şedea la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir,
38 şi stătea dinapoi la picioarele lui Isus şi, plîngînd, a început să-I ude picioarele cu lacrimi şi să le şteargă cu părul capului ei; şi îi săruta mult picioarele, şi le ungea cu mir.
39 Dar văzînd aceasta, fariseul care-L poftise şi-a spus, zicînd: „Dacă Acesta ar fi un profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care Îl atinge, că este păcătoasă”.
40 Şi răspunzînd, Isus i-a zis: „Simon, am să-ţi spun ceva”. Dar el a zis: „Spune, învăţătorule”.
41 „Un cămătar avea doi datornici: unul îi datora cinci sute de dinari, dar celălalt cincizeci.
42 Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amîndoi. Deci, care din ei îl va iubi mai mult?”
43 Răspunzînd, Simon a zis: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult”. Dar El i-a zis: „Drept ai judecat”.
44 Şi întorcîndu-Se spre femeie, a zis lui Simon: „Vezi tu femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru picioare; dar ea Mi-a udat picioarele cu lacrimi şi le-a şters cu părul ei.
45 Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de cînd am intrat, n-a încetat să-mi sărute picioarele.
46 Tu nu Mi-ai uns capul cu ulei; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
47 De aceea, îţi spun: Păcatele ei cele multe sînt iertate, pentru că a iubit mult. Însă cui i se iartă puţin, iubeşte puţin”.
48 Dar ei i-a zis: „Păcatele îţi sînt iertate!”
49 Şi cei ce şedeau la masă cu El au început să zică între ei înşişi: „Cine este Acesta care iartă şi păcate?”
50 El însă a zis femeii: „Credinţa ta te-a mîntuit; du-te în pace”.