1 Dar s-a întîmplat: Într-un sabat, El trecea prin semănături. Şi ucenicii Lui smulgeau spice şi le mîncau, frecîndu-le cu mîinile.
2 Unii din farisei însă au zis: „De ce faceţi ce nu este permis în sabat?”
3 Şi răspunzînd, Isus le-a zis: „Nici aceasta n-aţi citit, ce a făcut David, cînd a flămînzit, el şi cei ce erau cu el?
4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, şi luînd pîinile pentru punerea înainte, a mîncat din ele şi a dat şi celor ce erau cu el, deşi nu era permis să le mănince decît preoţii?
5 Şi le-a zis: „Fiul omului este Domn al sabatului”.
6 Dar s-a întîmplat: Într-un alt sabat, El a intrat în sinagogă şi îi învăţa. Şi acolo era un om, şi mîna lui dreaptă era uscată.
7 Cărturarii şi fariseii însă îl pîndeau dacă vindecă în sabat, ca să găsească ceva de care să-L învinuiască.
8 Dar El le ştia cugetările, şi a zis bărbatului care avea mîna uscată: „Scoală-te şi stai în mijloc”. Şi el s-a sculat şi a stat în picioare.
9 Isus însă le-a zis: „Vă întreb dacă este permis în sabat să faci bine, sau să faci rău? Să salvezi o viaţă, sau să o pierzi?”
10 Şi, uitîndu-Se de jur împrejur peste ei toţi, i-a zis: „Întinde-ţi mîna!” Dar el a făcut aşa, şi mîna i s-a refăcut (ca şi cealaltă).
11 Dar ei s-au umplut de tulburare şi vorbeau unul cu altul ce ar putea să facă lui Isus.
12 Şi s-a întîmplat: în zilele acelea, El a ieşit pe munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
13 Şi cînd s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit şi apostoli:
14 Simon, pe care l-a numit şi Petru, şi Andrei, fratele lui, şi Iacov şi Ioan şi Filip şi Bartolomeu
15 şi Matei şi Toma şi Iacov, fiul lui Alfeu, şi Simon, numit Zelotul,
16 şi Iuda, fiul lui Iacov, şi Iuda Iscariot, care a devenit trădătorul.
17 Şi cînd S-a coborît cu ei, a stat pe un loc neted, precum şi mulţi ucenici de-ai Lui şi o mare mulţime de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lîngă marea Tirului şi a Sidonului, care veniseră să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.
18 Şi cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi.
19 Şi toată mulţimea căuta să-L atingă, pentru că din El ieşea putere, şi-i vindeca pe toţi.
20 Şi El, ridicîndu-Şi ochii spre ucenicii Săi, a zis: „Fericiţi sînteţi voi cei săraci, pentru că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu!
21 Fericiţi sînteţi voi cei ce flămînziţi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Fericiţi sînteţi voi cei ce plîngeţi acum, pentru că voi veţi rîde!
22 Fericiţi sînteţi, cînd oamenii vă vor urî şi vă vor exclude şi vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!
23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de bucurie, căci iată, răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu profeţii.
24 Dar, vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit mîngîierea!
25 Vai de voi care sînteţi sătui acum, pentru că voi veţi flămînzi! Vai de voi care rîdeţi acum, pentru că voi veţi jeli şi veţi plînge!
26 Vai, cînd toţi oamenii vă vor vorbi de bine! Căci în acelaşi fel făceau părinţii lor cu profeţii mincinoşi.
27 Dar Eu vă spun vouă, care ascultaţi: Iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,
28 binecuvîntaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.
29 Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt. Şi celui ce-ţi ia haina, nu-i opri şi cămaşa.
30 Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel ce-ţi ia ale tale, nu le cere înapoi.
31 Şi cum doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le la fel.
32 Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată aveţi? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.
33 Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii fac la fel.
34 Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să primiţi înapoi, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
35 Dar voi iubiţi pe duşmanii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fii ai Celui Preaînalt, pentru că El este bun faţă de cei nemulţumitori şi răi.
36 Fiţi îndurători, cum şi Tatăl vostru este îndurător.
37 Şi nu judecaţi, şi cu nici un chip nu veţi fi judecaţi; şi nu condamnaţi, şi cu nici un chip nu veţi fi condamnaţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
38 Daţi, şi vi se va da: o măsură bună, îndesată, clătinată şi vărsîndu-se pe deasupra vi se va da în sîn. Căci cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura înapoi”.
39 Dar El le-a spus şi o pildă: „Poate cumva un orb să călăuzească pe un orb? Nu vor cădea amîndoi într-o groapă?
40 Ucenicul nu este mai presus de învăţător; dar oricine, care a învăţat totul, va fi ca învăţătorul lui.
41 Dar de ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, însă nu zăreşti bîrna din ochiul tău?
42 Cum poţi să zici fratelui tău: ‘Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi’, tu însuţi nevăzînd bîrna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea limpede să scoţi paiul care este în ochiul fratelui tău.
43 Căci nu este nici un pom bun care să facă roadă putredă, şi nici un pom putred care să facă roadă bună.
44 Căci orice pom este cunoscut după roadă lui; căci nu se strîng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
45 Omul bun scoate din comoara bună a inimii lui ce este bun, şi cel rău scoate din cea rea ce este rău, căci din prisosul inimii vorbeşte gura lui.
46 Dar de ce Mă numiţi: ‘Doamne, Doamne!’ si nu faceţi ce vă spun Eu?
47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă oricine care vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le face.
48 Este asemenea unui om care zideşte o casă, care a săpat şi a adîncit şi a pus temelia pe stîncă. A venit însă o vărsare de ape, rîul s-a năpustit peste casa aceea, şi n-a fost în stare s-o clatine, pentru că fusese zidită bine.
49 Dar cine a auzit şi n-a făcut, este asemenea unui om care a zidit o casă pe pămînt, fără temelie, spre care s-a năpustit rîul, şi îndată ea a căzut, şi prăbuşirea acelei case a fost mare”.