1 Dar în aceeaşi vreme erau prezenţi unii care I-au dat de ştire despre galileenii al căror sînge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
2 Şi răspunzînd, El le-a zis: „Socotiţi că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decît toţi galileenii, pentru că au suferit acestea?
3 Eu vă spun: Nu, ci dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
4 Sau acei optsprezece peste care a căzut turnul în Siloam şi i-a omorît, socotiţi că erau mai datornici decît toţi oamenii care locuiesc în Ierusalim?
5 Eu vă spun: Nu, ci dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri tot aşa”.
6 Dar El a spus pilda aceasta: „Cineva avea un smochin sădit în via sa. Şi a venit să caute rod în el şi nu a găsit.
7 A zis însă viticultorului: ‘Iată, sînt trei ani de cînd vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l. De ce să mai sleiască pămîntul?’
8 Dar el, răspunzînd, i-a zis: ‘Somnule, lasă-l şi anul acesta, pînă voi săpa de jur împrejur şi îi voi pune gunoi.
9 Şi dacă va face rod în viitor, bine; dacă nu, îl vei tăia’”.
10 Dar El îi învăţa într-una din sinagogi în sabat.
11 Şi, iată, era acolo o femeie, avînd de optsprezece ani un duh de infirmitate, şi era gârbovă şi nu putea deloc să stea dreaptă.
12 Cînd a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de infirmitatea ta”,
13 şi Şi-a pus mîinile peste ea: şi îndată ea s-a îndreptat, şi a început să glorifice pe Dumnezeu.
14 Dar mai-marele sinagogii, fiind indignat că Isus vindecase în sabat, luînd cuvîntul, a zis mulţimii: „Sânt şase zile în care trebuie să se lucreze; veniţi deci în ele să fiţi vindecaţi, şi nu în ziua sabatului!”
15 Domnul însă i-a răspuns şi a zis: „Făţarnicilor, oare în sabat nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce să-l adape?
16 Dar aceasta, fiind o fiică a lui Avraam, pe care Satana o ţinea legată – iată, de optsprezece ani –, nu trebuia oare să fie dezlegată de le­gătura aceasta în ziua sabatului?”
17 Şi pe cînd zicea El acestea, toţi adversarii Lui au fost făcuţi de ruşine; şi toată mulţimea se bucura de toate lucrurile glorioase care erau făcute de El.
18 El a zis deci: „Cu ce este asemenea împărăţia lui Dumnezeu, şi cu ce o voi asemăna?
19 Este asemenea unui grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în propria lui grădină, şi el a crescut şi s-a făcut un copac, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui”.
20 Şi El a zis iarăşi: „Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu?
21 Este asemenea unei plămădeli pe care a luat-o o femeie şi a ascuns-o în trei măsuri de făină, pînă s-a dospit toată”.
22 Şi El mergea prin cetăţi şi prin sate, învăţînd pe popor şi călătorind spre Ierusalim.
23 Dar cineva I-a zis: „Doamne, puţini sînt cei ce sînt mîntuiţi?” El însă le-a zis:
24 „Luptaţi-vă ca să intraţi pe uşa cea strimtă, pentru că mulţi, vă spun, vor căuta să intre şi nu vor putea.
25 Îndată ce Stăpînul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicînd: ‘Doamne, deschide-ne!’, şi răspunzînd, El vă va zice: ‘Nu vă ştiu de unde sînteţi’,
26 atunci veţi începe să ziceţi: ‘Noi am mîncat şi am băut în prezenţa Ta, şi pe străzile noastre ai învăţat pe oameni’.
27 Şi El vă va zice: ‘Vă spun: Nu ştiu de unde sînteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii nedreptăţii’.
28 Acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor, cînd veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi profeţii în împărăţia lui Dumnezeu, dar pe voi aruncaţi afară.
29 Şi vor veni de la răsărit şi de la apus şi de la miazănoapte şi de la miazăzi, şi vor sta la masă în împărăţia lui Dumnezeu.
30 Şi iată, sînt unii din cei din urmă care vor fi cei dintîi, şi sînt unii din cei dintîi care vor fi cei din urmă”.
31 În acelaşi ceas, s-au apropiat cîţiva din farisei şi I-au zis: „Pleacă şi du-Te de aici, pentru că Irod vrea să Te omoare”.
32 Şi El le-a zis: „Duceţi-vă şi spuneţi vulpii aceleia: ‘Iată, scot demoni şi îndeplinesc vindecări astăzi şi mîine, şi a treia zi sînt isprăvit.’
33 Totuşi, trebuie să călătoresc astăzi şi mîine şi poimîine, pentru că nu este posibil ca un profet să piară afară din Ierusalim.
34 Ierusalim, Ierusalim, cel care omoară pe profeţi şi ucide cu pietre pe cei trimişi la el; de cîte ori am dorit să strîng pe copiii tăi, în felul în care îşi strînge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!
35 Iată, vă este lăsată casa; dar vă spun: Cu nici un chip nu Mă veţi mai vedea, pînă veţi zice: ‘Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului!’”