1 Şi s-a întîmplat: Pe cînd a intrat El într-un sabat în casa unuia din mai-marii fariseilor, ca să prînzească, ei îl pîndeau.
2 Şi iată, înaintea Lui era un om bolnav de dropică.
3 Şi luînd cuvîntul, Isus a vorbit învăţătorilor Legii şi fariseilor, zicînd: „Este permis a vindeca în sabat, sau nu?”
4 Dar ei tăceau. Şi El l-a apucat şi l-a vindecat şi i-a dat drumul.
5 Şi le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade un fiu sau un bou în fîntînă, nu-l va trage îndată în sus, în ziua sabatului?”
6 Şi n-au putut să-I răspundă nimic la acestea.
7 Dar El a spus celor invitaţi o pildă, luind aminte cum îşi alegeau ei locurile de cinste. Şi le-a zis:
8 „Cînd eşti invitat de cineva la un ospăţ de nuntă, nu te aşeza pe locul de cinste, ca nu cumva să fie altul invitat de el mai cu vază decît tine,
9 şi cel ce te-a invitat pe tine şi pe el să vină să-ţi zică: ‘Dă acestuia locul’. Şi atunci, cu ruşine, vei începe să ocupi cel din urmă loc.
10 Ci, cînd eşti invitat, du-te şi aşează-te pe locul din urmă, pentru ca atunci cînd va veni cel ce te-a invitat, să-ţi zică: ‘Prietene, mută-te mai sus’. Atunci vei avea glorie înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.
11 Pentru că oricine se înalţă pe sine, va fi smerit, şi cine se smereşte pe sine, va fi înălţat”.
12 Dar a zis şi celui ce-L invitase: „Cînd dai un prînz sau o cină, nu invita pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei la rîndul lor pe tine, şi să ai răsplată.
13 Ci, cînd dai un ospăţ, invită pe săraci, pe infirmi, pe şchiopi, pe orbi.
14 Şi fericit vei fi, pentru că ei nu au cu ce să-ţi răsplătească; căci ţi se va răsplăti la învierea celor drepţi”.
15 Dar auzind aceasta, unul din cei ce şedeau la masă cu El I-a zis: „Fericit este acela care va prinzi în împărăţia lui Dumnezeu!”
16 El însă i-a zis: „Un om făcea o cină mare, şi a invitat pe mulţi.
17 Şi a trimis pe robul său la ceasul cinei să spună celor invitaţi: Meniţi, pentru că este deja gata’.
18 Şi toţi, într-un gînd, au început să se scuze. Cel dintîi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; te rog, iartă-mă’.
19 Şi altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: te rog, iartă-mă’.
20 Şi altul a zis: ‘M-am căsătorit, şi de aceea nu pot veni’.
21 Cînd s-a întors robul, a dat de ştire domnului său acestea. Atunci stăpînul casei s-a mîniat şi a zis robului său: ‘Ieşi repede pe străzile şi pe uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci şi pe infirmi şi pe orbi şi pe şchiopi’.
22 Şi robul a zis: ‘Doamne, s-a făcut ce ai poruncit, şi tot mai este loc’.
23 Şi domnul a zis robului: ‘Ieşi la drumuri şi la garduri, şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.
24 Căci vă spun că nici unul din acei bărbaţi care au fost invitaţi nu va gusta din cina mea’”.
25 Dar o mare mulţime mergea împreună cu El, şi întorcîndu-Se, El le-a zis:
26 „Dacă vine cineva la Mine şi nu-şi urăşte tatăl şi mama şi soţia şi copiii şi fraţii şi surorile, şi chiar şi însăşi viaţa, nu poate fi ucenicul Meu.
27 Cine nu-şi poartă propria cruce şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
28 Căci, cine dintre voi, dacă doreşte să zidească un turn, nu stă mai întîi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine?
29 Pentru ca nu cumva, după ce a pus temelia şi nu este în stare să-l sfîrşească, toţi cei ce-l vor privi să înceapă să rîdă de el,
30 zicînd: ‘Omul acesta a început să zidească, şi n-a fost în stare să sfîrşească’.
31 Sau care împărat, cînd merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întîi să se sfătuiască da­că este în stare să întîmpine cu zece mii pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32 Altfel, pe cînd el este încă departe, îi trimite o solie ca să ceară cele pentru pace.
33 Tot aşa deci, oricine dintre voi care nu renunţă la toate averile lui nupoate fi ucenicul Meu.
34 Sarea deci este bună; dar dacă şi sarea devine fără gust, cu ce va fi ea dreasă?
35 Ea nu mai este folositoare nici pentru pămînt, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă”.