1 Şi s-a întîmplat: într-una din zile, pe cînd învăţa pe popor în templu şi predica Evanghelia, au venit deodată la El marii preoţi şi cărturarii, împreună cu mai-bătrînii,
2 şi au vorbit, zicîndu-I: „Spune-ne, cu ce autoritate faci Tu acestea, sau cine Ţi-a dat autoritatea aceasta?”
3 Dar răspunzînd, El le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu un cuvînt. Spuneţi-Mi:
4 Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni?”
5 Ei însă cugetau în sinea lor, zicînd: „Dacă spunem: ‘Din cer’, va zice: ‘De ce nu l-aţi crezut?’
6 Dar dacă spunem: ‘De la oameni’, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredinţat că Ioan era un profet”.
7 Şi au răspuns că nu ştiu de unde era.
8 Şi Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea”.
9 Dar El a început să spună poporului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie şi a arendat-o unor agricultori şi a plecat din ţară, pentru mult timp.
10 Şi, la vremea cuvenită, a trimis la agricultori un rob, ca să-i dea din rodul viei. Agricultorii însă l-au bătut şi l-au trimis înapoi fără nimic.
11 Şi a mai trimis un alt rob; dar ei l-au bătut şi pe acela şi l-au necinstit şi l-au trimis înapoi fără nimic.
12 Şi el a trimis şi pe un al treilea; dar ei l-au rănit şi pe acesta şi l-au aruncat afară.
13 Domnul viei însă a zis: ‘Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu iubit, poate îl vor respecta’.
14 Dar agricultorii, cînd l-au văzut, au cugetat între ei, zicînd: ‘Acesta este moştenitorul; să-l omorîm, ca moştenirea să devină a noastră’.
15 Şi după ce l-au aruncat afară din vie, l-au omorît. Deci, ce le va face stăpînul viei?
16 Va veni şi va nimici pe agricultorii aceia, şi via o va da altora”. Dar, cînd au auzit ei, au zis: „Să nu fie aşa!”
17 El însă, uitîndu-Se la ei, a zis: „Ce este deci ceea ce a fost scris: ‘Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a devenit cap al unghiului.
18 Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi sfărîmat, dar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera’?”
19 Şi cărturarii şi marii preoţi căutau să pună mîna pe El în ceasul acela, dar se temeau de popor, căci au cunoscut că El spusese pilda aceasta cu privire la ei.
20 Şi după ce L-au pîndit, au trimis nişte iscoditori, care se prefăceau că sînt drepţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mîna stăpînirii şi autorităţii guvernatorului.
21 Şi ei L-au întrebat, zicînd: „învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci îi înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.
22 Este permis să dăm bir Cezarului, sau nu?”
23 Dar El le-a priceput viclenia şi le-a zis: „(De ce Mă ispitiţi?)
24 Arătaţi-Mi un dinar. Ale cui sînt chipul şi inscripţia?” Dar ei au zis: „Ale Cezarului.
25 El însă le-a zis: „De aceea, daţi Cezarului cele ale Cezarului, şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu”.
26 Şi nu L-au putut prinde cu vorba înaintea poporului, şi minunîndu-se de răspunsul Lui, au tăcut.
27 Dar unii din saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat şi L-au întrebat,
28 zicînd: „învăţătorule, Moise ne-a scris: ‘Dacă moare fratele cuiva, avînd soţie, şi acesta este fără copii, fratele lui să ia pe soţia lui şi să ridice urmaşi fratelui său’.
29 Au fost deci şapte fraţi. Şi cel dintîi s-a însurat şi a murit fără copii.
30 Şi al doilea (a luat-o de soţie şi a murit fără copii),
31 şi al treilea a luat-o, dar la fel şi cei şapte n-au lăsat copii, şi au murit.
32 La urmă a murit şi femeia.
33 Deci femeia, la înviere, soţia căruia dintre ei va fi? Căci toţi şapte au avut-o de soţie”.
34 Şi Isus le-a zis: „Fiii acestui veac se însoară şi se mărită,
35 dar cei care sînt socotiţi vrednici să ajungă la veacul acela şi la învierea dintre cei morţi nici nu se însoară, nici nu se mărită.
36 Căci nici nu vor mai putea muri, căci sînt egali cu îngerii. Şi sînt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37 Dar că morţii învie, a arătat şi Moise, în locul despre ‘rug’, cînd numeşte pe Domnul: ‘Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov’.
38 El însă nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sînt vii”.
39 Dar răspunzînd, unii din cărturari au zis: „Învăţătorule, bine ai zis”.
40 Căci nu mai îndrăzneau să-L mai întrebe ceva.
41 El însă le-a zis: „Cum se zice că Cristosul este Fiu al lui David?
42 Căci însuşi David zice în Cartea Psalmilor: ‘Domnul a zis Domnului Meu: Aşează-Te la dreapta Mea,
43 pînă voi pune pe duşmanii Tăi aşternut picioarelor Tale’.
44 Deci David îl numeşte Domn; şi cum este El fiul lui?”
45 Dar pe cînd asculta tot poporul, El a zis ucenicilor Săi:
46 „Păziţi-vă de cărturari, care doresc să umble în haine lungi, şi le plac saluturile prin pieţe şi scaunele dintîi în sinagogi şi locurile de cinste la ospeţe;
47 care mănîncă casele văduvelor şi, de ochii lumii, se roagă lung; aceştia vor primi o condamnare mai aspră”.