1 Şi El a intrat şi trecea prin Ierihon.
2 Şi iată, era un bărbat cu numele Zacheu. Şi el era vameş-şef, şi era bogat.
3 Şi el căuta să vadă pe Isus, cine este, dar nu putea din pricina mulţimii, pentru că era mic de statură.
4 Şi alergînd înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela urma să treacă.
5 Şi cînd a ajuns la locul acela, uitîndu-se în sus, Isus i-a zis: „Zacheu, coboară degrabă, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta”.
6 Şi, grăbindu-se, el s-a coborît şi L-a primit, bucurîndu-se.
7 Şi văzînd aceasta, toţi cîrteau, zicînd: „A intrat să găzduiască la un păcătos”.
8 Dar Zacheu a stat în picioare şi a zis Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor şi, dacă am luat ceva de la cineva prin învinuire mincinoasă, îi dau înapoi împătrit”.
9 Isus însă i-a zis: „Astăzi a venit mîntuirea în casa aceasta, pentru că şi el este un fiu al lui Avraam.
10 Căci Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce este pierdut”.
11 Dar pe cînd ascultau ei acestea, El a adăugat şi le-a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei socoteau că împărăţia lui Dumnezeu se va arăta îndată.
12 Deci a zis: „Un om de neam ales s-a dus într-o ţară îndepărtată, ca să-şi ia o împărăţie şi să se întoarcă.
13 Chemînd însă pe zece din robii săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: ‘Faceţi negustorie cu ele pînă cînd vin’.
14 Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună: ‘Nu vrem ca acesta să împărătească peste noi’.
15 Şi s-a întîmplat: Atunci cînd s-a întors înapoi, după ce luase împărăţia, a spus să fie chemaţi la el robii aceia cărora le dăduse banii, ca să ştie ce au cîştigat făcînd negustorie.
16 Dar cel dintîi a venit şi i-a zis: ‘Doamne, mina ta a cîştigat zece mine’.
17 Şi el i-a zis: ‘Foarte bine, rob bun; pentru că ai fost credincios în foarte puţin, să fii cu autoritate peste zece cetăţi’.
18 Şi a venit al doilea şi i-a zis: ‘Mina ta, Doamne, a făcut cinci mine’.
19 Dar el i-a zis şi acestuia: ‘Fii şi tu peste cinci cetăţi’.
20 Şi a venit celălalt şi i-a zis: ‘Doamne, iată-ţi mina, pe care am păstrat-o într-o batistă,
21 căci m-am temut de tine, pentru că eşti un om aspru, care iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat’.
22 El i-a zis: ‘Din gura ta te voi judeca, rob rău. Ştiai că sînt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat?
23 Şi de ce nu mi-ai dat argintul la bancă, şi eu, venind, l-aş fi luat înapoi cu dobîndă?’
24 Şi a zis celor ce stăteau acolo: ‘Luaţi de la el mina şi daţi-o celui ce are zece mine’.
25 Şi ei i-au zis: ‘Doamne, el are zece mine’.
26 Eu vă spun: ‘Oricărui care are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
27 Totuşi, pe aceşti duşmani ai mei, care n-au vrut să împărătesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi înjunghiaţi-i înaintea mea’”.
28 Şi după ce a vorbit astfel, El a pornit în frunte, suindu-Se spre Ierusalim.
29 Şi s-a întîmplat: Pe cînd S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, El a trimis pe doi din ucenicii Săi,
30 zicînd: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Cînd veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată: dezlegati-l şi aduceţi-Mi-l.
31 Dar dacă vă va întreba cineva: ‘De ce-l dezlegaţi?’, să-i spuneţi aşa: ‘Domnul are nevoie de el’”.
32 Cînd s-au dus însă cei trimişi, au găsit aşa cum le spusese El.
33 Dar pe cînd dezlegau măgăruşul, stăpânii lui au zis: „De ce dezlegaţi măgăruşul?”
34 Ei însă au zis: „Domnul are nevoie de el”.
35 Şi ei l-au adus la Isus. Şi după ce şi-au aruncat hainele pe măgăruş, au pus pe Isus deasupra.
36 Şi pe cînd mergea El, ei îşi aşterneau hainele pe drum.
37 Dar, pe cînd Se apropia El deja de coborîşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurîndu-se, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate faptele puternice pe care le văzuseră,
38 zicînd: „Binecuvîntat este împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi glorie în cele preaînalte!”
39 Şi unii farisei, din mulţime, I-au zis: „învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”
40 Şi răspunzînd, El a zis: „Vă spun: Dacă aceştia tac, vor striga pietrele”.
41 Şi cînd a fost aproape, văzînd cetatea, El a plîns pentru ea,
42 zicînd: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, în această zi, cele spre pace! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi.
43 Pentru că vor veni peste tine zile cînd duşmanii tăi vor ridica întăriri în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strîmtora din toate părţile,
44 şi te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea vizitării tale”.
45 Şi intrînd în templu, a început să scoată afară pe cei ce vindeau (şi cumpărau),
46 zicîndu-le: „Este scris: ‘Şi Casa Mea va fi o casă de rugăciune’, dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari”.
47 Şi El îi învăţa în toate zilele în templu. Dar marii preoţi şi cărturarii şi mai-marii poporului căutau să-L omoare,
48 şi nu găseau ce să-I facă, căci tot poporul se ţinea de El, ascultîndu-L.