1 Dar El le-a spus o pildă cu privire la faptul că ei trebuie să se roage totdeauna şi să nu obosească,
2 zicînd: „Era un judecător într-o cetate, care nu se temea de Dumnezeu şi nu respecta pe om.
3 Dar era o văduvă în cetatea aceea, şi ea tot venea la el, zicînd: ‘Fă-mi dreptate faţă de adversarul meu’.
4 Şi un timp el n-a vrut. Dar după aceea, şi-a zis: ‘Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu, nici nu respect vreun om,
5 totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca ea să nu vină fără încetare să-mi bată capul’”.
6 Dar Domnul a zis: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept!
7 Dumnezeu însă nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, şi va zăbovi oare îndelung faţă de ei?
8 Vă spun că le va face dreptate curînd. Totuşi, cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?”
9 Dar El a spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sînt drepţi şi dispreţuiau pe ceilalţi.
10 „Doi oameni s-au suit la templu să se roage; unul era fariseu, şi altul vameş.
11 Fariseul stătea şi se ruga în sine astfel: ‘Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sînt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş.
12 Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din tot ceea ce cîştig’.
13 Vameşul însă, stînd la distanţă, nu voia nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept, zicînd: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’
14 Eu vă spun că acesta s-a coborît în casa lui îndreptăţit, mai degrabă decît celălalt. Căci oricine se înalţă pe sine, va fi smerit; dar cine se smereşte pe sine, va fi înălţat”.
15 Dar l-au adus şi pruncii, ca să-i atingă. Ucenicii însă, văzînd aceasta, i-au certat (pe aceia care-i aduceau).
16 Isus însă i-a chemat la Sine, zicînd: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
17 Adevărat vă spun: Cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea”.
18 Şi cineva, un mai-mare, L-a întrebat, zicînd: „Bunule învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
19 Dar Isus i-a zis: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.
20 Ştii poruncile: ‘Nu comite adulter, nu ucide, nu fura, nu aduce mărturie mincinoasă, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta’”.
21 El însă a zis: „Toate acestea le-am păzit din tinereţe”.
22 Dar auzind, Isus i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Şi vino, urmează-Mă”.
23 El însă, auzind acestea, s-a întristat tare, căci era foarte bogat.
24 Văzîndu-l însă că s-a întristat tare, Isus a zis: „Cît de greu este pentru cei ce au bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!
25 Căci este mai uşor să intre o cămilă prin urechea unui ac, decît să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu”.
26 Cei ce-L ascultau însă au zis: „Şi cine poate fi mîntuit?”
27 Dar El a zis: „Ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu”.
28 Petru însă a zis: „Iată, noi am lăsat ale noastre şi Te-am urmat”.
29 Dar El le-a zis: „Adevărat vă spun: Nu este nimeni care să fi lăsat casă sau soţie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru împărăţia lui Dumnezeu,
30 care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, şi în veacul viitor viaţă veşnică”.
31 Luînd însă la Sine pe cei doisprezece, El le-a zis: „Iată, ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin profeţi despre Fiul omului se va împlini.
32 Căci va fi dat în mîna neamurilor; şi va fi batjocorit şi va fi ocărit şi va fi scuipat;
33 şi, după ce-L vor biciui, îl vor omorî, şi a treia zi va învia”.
34 Şi ei n-au înţeles nimic din acestea, şi vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce li se zicea.
35 Dar s-a întîmplat: Pe cînd Se apropia El de Ierihon, un orb şedea lingă drum, cerşind.
36 Auzind însă mulţimea trecînd, a întrebat ce să fie aceasta.
37 Dar ei i-au dat de ştire că trece Isus Nazarineanul.
38 Şi el a strigat, zicînd: „Isuse, Fiu al lui David, ai milă de mine!”
39 Şi cei ce mergeau înainte îl certau, ca să tacă; dar el striga şi mai mult: „Fiu al lui David, ai milă de mine!”
40 Dar oprindu-Se, Isus a poruncit să-l aducă la El; după ce s-a apropiat însă, l-a întrebat:
41 „Ce vrei să-ţi fac?” Dar el a zis: „Doamne, să-mi recapăt vederea”.
42 Şi Isus i-a zis: „Recapătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a salvat”.
43 Şi îndată el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat, glorificînd pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzînd aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.