1 Dar El a zis ucenicilor Săi: „Este imposibil să nu vină prilejuri de poticnire; totuşi, vai de acela prin care vin ele!
2 Ar fi mai de folos pentru el dacă i s-ar pune o piatră de moară în jurul gîtului şi ar fi aruncat în mare, decît să facă pe unul din aceşti micuţi să se poticnească.
3 Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte, mustră-l! Şi dacă se pocăieşte, iartă-l.
4 Şi dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori se întoarce la tine, zicînd: ‘Mă pocăiesc!’, să-l ierţi”.
5 Şi apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!”
6 Dar Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: ‘Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare’, şi el vi s-ar supune.
7 Cine dintre voi însă, dacă are un rob care ară sau păstoreşte oile, îi va zice, cînd vine de la cîmp: ‘Vino îndată şi şezi la masă?’
8 Nu-i va zice mai degrabă: ‘pregăteşte-mi ce voi cina, şi încingîndu-te, slujeşte-mi pînă voi mînca şi voi bea eu; şi după aceea vei mînca şi vei bea tu’?
9 Mulţumeşte el cumva robului, pentru că a făcut ce-i fusese poruncit?
10 Aşa şi voi, cînd aţi făcut tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem nişte robi nefolositori; am făcut ce eram datori să facem’”.
11 Şi s-a întîmplat: Pe cînd mergea El spre Ierusalim, a trecut prin mijlocul Samariei şi Galileii.
12 Şi pe cînd intra într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi, care stăteau în depărtare,
13 şi ei au ridicat glasul, zicînd: „Isus, Stăpâne, ai milă de noi!”
14 Şi văzîndu-i, El le-a zis: „Duceţi-vă, arătaţi-vă preoţilor! Şi s-a întîmplat: Pe cînd se duceau, au fost curăţiţi.
15 Dar unul din ei, văzînd că a fost vindecat, s-a întors, glorificînd pe Dumnezeu cu glas tare,
16 şi a căzut cu faţa la picioarele Lui, mulţumindu-I; şi el era samaritean.
17 Răspunzînd însă, Isus a zis: „Oare n-au fost curăţiţi cei zece? Dar cei nouă, unde sînt?
18 Nu s-a găsit nici unul să se întoarcă şi să dea glorie lui Dumnezeu, decît străinul acesta?”
19 Şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a salvat”.
20 Fiind întrebat însă de farisei cînd vine împărăţia lui Dumnezeu, El le-a răspuns şi a zis: „împărăţia lui Dumnezeu nu vine cu semne ca să fie observată,
21 nici nu se va zice: „Iat-o aici”, sau: „Acolo!” Căci iată, împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru”.
22 Dar El a zis ucenicilor: „Vor veni zile cînd veţi tînji să vedeţi una singură din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea.
23 Şi vi se va zice: ‘Iată acolo!’, sau: ‘Iată aici!’ Nu vă duceţi, nici nu-i urmaţi.
24 Căci, după cum fulgerul luminează fulgerînd dintr-o margine a orizontului pînă la cealaltă, aşa va fi Fiul omului în ziua Sa.
25 Dar mai întîi trebuie să sufere multe, şi să fie lepădat de generaţia aceasta.
26 Şi cum s-a întîmplat în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului omului:
27 ei mîncau, beau, se însurau, se măritau pînă în ziua cînd a intrat Noe în arcă; şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi.
28 La fel cum s-a întîmplat în zilele lui Lot: ei mîncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;
29 dar, în ziua cînd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a nimicit pe toţi.
30 În acelaşi chip va fi în ziua cînd Se descopere Fiul omului.
31 În ziua aceea, cine va fi pe acoperiş şi îşi va avea bunurile în casă, să nu se coboare să le ia; şi cine va fi pe cîmp, la fel, să nu se mai întoarcă înapoi.
32 Amintiţi-vă de soţia lui Lot.
33 Cine caută să-şi păstreze viaţa sufletului pentru sine, o va pierde; şi cine o pierde, o va păstra.
34 Vă spun: în noaptea aceea, vor fi doi într-un singur pat: unul va fi luat, şi celălalt va fi lăsat;
35 vor fi două femei rîşnind împreună: una va fi luată, dar cealaltă va fi lăsată.
36 (Doi bărbaţi vor fi la cîmp: unul va fi luat, şi celălalt va fi lăsat)”.
37 Şi răspunzînd, ei I-au zis: „Unde, Doamne?” Dar El le-a zis: „Unde va fi cadavrul, acolo se vor strînge şi vulturii”.