1 Dar El zicea şi către ucenici: „Era un om bogat, care avea un administrator, şi acesta a fost pîrît la el că-i risipeşte averea.
2 Şi chemîndu-l, i-a zis: ‘Ce, aceasta aud eu despre tine? Dă socoteală despre administrarea ta, căci nu mai poţi fi administrator’.
3 Dar administratorul şi-a zis: ‘Ce voi face, pentru că domnul meu îmi ia administraţia? Să sap, nu sînt în stare; să cerşesc, mi-e ruşine.
4 Ştiu ce voi face, ca atunci cînd voi fi scos din administraţie, ei să mă primească în casele lor’.
5 Şi chemînd pe fiecare din datornicii domnului său, a zis celui dinţii: ‘Cît datorezi domnului meu?’
6 Dar el a zis: ‘O sută de baţi de ulei’. El însă i-a zis: ‘Ia-ţi chitanţa şi aşează-te repede şi scrie cincizeci’.
7 Apoi a zis altuia: ‘Dar tu, cît datorezi?’ El însă i-a zis: ‘O sută de cori de grîu’. El i-a zis: ‘Ia-ţi chitanţa şi scrie optzeci’.
8 Şi domnul lui a lăudat pe administratorul nedrept, pentru că lucrase prevăzător; pentru că fiii acestui veac sînt, pentru propria lor generaţie, mai prevăzători decît fiii luminii.
9 Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu bogăţiile nedrepte, pentru ca atunci cînd vor înceta ele, ei să vă primească în corturile veşnice.
10 Cine este credincios în foarte puţin, este credincios şi în mult; şi cine este nedrept în foarte puţin, este nedrept şi în mult.
11 Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa pe cele adevărate?
12 Şi dacă n-aţi fost credincioşi în ceea ce este al altuia, cine vă va da ce este al vostru?
13 Nici o slugă nu poate sluji la doi domni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau se va ţine de unul şi va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona”.
14 Fariseii însă, care erau iubitori de bani, auzeau toate acestea şi îşi băteau joc de El.
15 Şi El le-a zis: „Voi sînteţi cei ce vă îndreptăţiţi pe voi înşivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni, este o urîciune înaintea lui Dumnezeu.
16 Legea şi Profeţii au fost pînă la Ioan; de atunci se predică Vestea Bună a împărăţiei lui Dumnezeu, şi fiecare dă năvală în ea.
17 Dar este mai uşor să treacă cerul şi pămîntul decît să cadă o singură părticică de literă din Lege.
18 Oricine care divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter; şi cine se căsătoreşte cu cea divorţată de soţul ei, comite adulter.
19 Era însă un om bogat, şi se îmbrăca în purpură şi in subţire, veselindu-se strălucit în fiecare zi.
20 Dar un sărac, numit Lazăr, plin de răni ulceroase, zăcea la poarta lui,
21 dorind mult să se sature cu ceea ce cădea de la masa bogatului; pînă şi cîinii veneau şi-i lingeau rănile ulceroase.
22 Dar s-a întîmplat: Săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sinul lui Avraam. A murit însă şi bogatul, şi a fost înmormîntat.
23 Şi, în Locuinţa morţilor, fiind în chinuri, ridicîndu-şi ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sînul lui.
24 Şi el, strigînd, a zis: ‘Părinte Avraame, ai milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vîrful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, pentru că sînt chinuit în văpaia aceasta’.
25 Dar Avraam a zis: ‘Fiule, aminteşte-ţi că, în viaţa ta, ai primit pe cele bune, şi Lazăr la fel, pe cele rele; dar acum, aici, el este mîngîiat, tu însă eşti chinuit.
26 Şi pe lîngă toate acestea, între noi şi voi este statornicită o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar dori să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să nu treacă la noi’.
27 Dar el a zis: ‘Te rog, deci, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu;
28 căci am cinci fraţi, şi să le adeverească stăruitor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin’.
29 Avraam însă a zis: ‘Au pe Moise şi pe profeţi; să asculte de ei’.
30 Dar el a zis: ‘Nu, părinte Avraame, ci dacă se va duce la ei cineva dintre cei morţi, se vor pocăi’.
31 El însă i-a zis: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe profeţi, nu se vor lăsa înduplecaţi nici dacă ar învia cineva dintre cei morţi’”.