1 Dar se apropia sărbătoarea Azimilor, numită Pastele.
2 Şi marii preoţi şi cărturarii căutau cum să-L omoare, căci se temeau de popor.
3 Dar Satana a intrat în Iuda, cel zis Iscariot, care era din numărul celor doisprezece.
4 Şi ducîndu-se, el s-a înţeles cu marii preoţi şi cu căpitanii cum să-L dea în mîinile lor.
5 Şi ei s-au bucurat şi au căzut la învoială să-i dea bani.
6 Şi el a promis, şi căuta prilej să-L dea în mîinile lor, fără ştirea mulţimii.
7 Dar a venit ziua Azimilor, în care trebuia să fie jertfit Pastele.
8 Şi El a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicînd: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne Pastele, ca să mîncăm”.
9 Dar ei I-au zis: „Unde doreşti să pregătim?”
10 El însă le-a zis: „Iată, cînd veţi intra în cetate, vă va întîlni un om, ducînd un ulcior cu apă; urmaţi-l în casa în care va intra,
11 şi spuneţi stăpînului casei: ‘învăţătorul îţi zice: Unde este camera de oaspeţi, în care să mănînc Paştele cu ucenicii Mei?’
12 Şi el vă va arăta o cameră mare de sus, aşternută: acolo să pregătiţi”.
13 Şi ducîndu-se ei, au găsit aşa cum spusese El, şi au pregătit Paştele.
14 Şi cînd a venit ceasul, El a şezut la masă, şi apostolii împreună cu El.
15 Şi El le-a zis: „Am tînjit cu dor să mănînc Paştele acesta cu voi înainte ca să sufăr,
16 căci vă spun: Nu-l voi mai mînca cu nici un chip, pînă va fi împlinit în împărăţia lui Dumnezeu”.
17 Şi după ce a luat un pahar şi a mulţumit, a zis: „Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi,
18 căci vă spun: Cu nici un chip nu voi mai bea de acum din rodul viţei, pînă cînd va veni împărăţia lui Dumnezeu”.
19 Şi după ce a luat o pîine şi a mulţumit, a frînt-o şi le-a dat-o, zicînd: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; faceţi aceasta spre amintirea Mea”.
20 La fel şi paharul, după ce au cinat, zicînd: „Acest pahar este legămîntul cel nou, în sîngele Meu care se varsă pentru voi.
21 Totuşi, iată, mîna celui ce Mă trădează este cu Mine la masă.
22 Pentru că Fiul omului Se duce într-adevăr, potrivit cu ce a fost rînduit. Totuşi, vai de omul acela prin care este trădat El!”
23 Şi ei au început să se întrebe între ei aceasta: cine din ei să fie acela care va face aceasta.
24 Dar între ei s-a iscat şi o ceartă, aceasta: care din ei să fie socotit a fi mai mare.
25 Dar El le-a zis: „împăraţii neamurilor au autoritate peste ele, şi celor ce le stăpînesc li se dă numele de binefăcători.
26 Voi însă să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tînăr; şi cel ce conduce ca cel ce slujeşte.
27 Căci cine este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujeşte? Nu cine stă la masă? Dar Eu sînt în mijlocul vostru ca Cel ce slujeşte.
28 Voi însă sînteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în ispitele Mele.
29 Şi Eu vă rînduiesc împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a rînduit-o Mie,
30 ca să mîncaţi şi să beţi la masa Mea, în împărăţia Mea, şi să şedeţi pe tronuri, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
31 Simon, Simon, iată, Satana v-a cerut pentru sine, să vă cearnă ca pe grîu.
32 Eu însă M-am rugat, cerînd pentru tine, ca să nu înceteze credinţa ta; şi, odată ce te-ai întors iarăşi, să întăreşti pe fraţii tăi”.
33 Dar el I-a zis: „Doamne, cu Tine sînt gata să merg şi în închisoare şi la moarte”.
34 El însă a zis: „Îţi spun, Petre: Nu va cînta astăzi un cocoş, pînă vei tăgădui de trei ori că Mă cunoşti”.
35 Şi El le-a zis: „Cînd v-am trimis fără pungă şi traistă şi sandale, aţi dus voi lipsă de ceva?” Ei însă au zis: „De nimic”.
36 Dar El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s-o ia; tot aşa şi o traistă; şi cine n-are sabie, să-şi vîndă haina şi să-şi cumpere una.
37 Căci vă spun: Trebuie să se împlinească în Mine ceea ce este scris: ‘El a fost socotit între cei fărădelege’. Căci celor privitoare la Mine li se apropie împlinirea”.
38 Dar ei au zis: „Doamne, iată aici două săbii”. El însă le-a zis: „Este destul”.
39 Şi după ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, spre muntele Măslinilor; ucenicii însă L-au urmat şi ei.
40 Dar cînd a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită”.
41 Şi El S-a depărtat de ei cam la o aruncătură de piatră, şi îngenunchind, a început să Se roage,
42 zicînd: „Tată, dacă vrei, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, nu voia Mea, ci a Ta să se facă”.
43 I s-a arătat însă un înger din cer, întărindu-L.
44 Şi fiind în agonie, Se ruga şi mai stăruitor, şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sînge, care cădeau pe pămînt.
45 Şi după ce S-a sculat de la rugăciune, a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare
46 şi le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită”.
47 Pe cînd vorbea El încă, iată, a venit o mulţime, şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor, şi s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.
48 Dar Isus i-a zis: „Iuda, cu o sărutare trădezi tu pe Fiul omului?”
49 Văzînd însă cei din jurul Lui ce urma să fie, au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”
50 Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.
51 Dar răspunzînd, Isus a zis: „Lăsaţi! Pînă aici!” Şi atingîndu-i urechea, l-a vindecat.
52 Isus a zis însă marilor preoţi şi căpitanilor templului şi mai-bătrînilor care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit după Mine ca împotriva unui tîlhar, cu săbii şi cu ciomege?
53 În toate zilele eram cu voi în templu, şi n-aţi pus mîna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului”.
54 Dar după ce L-au prins, L-au dus de acolo şi L-au adus în casa marelui preot. Petru însă urma de departe.
55 Cînd au aprins însă un foc în mijlocul curţii şi s-au aşezat jos împreună, Petru s-a aşezat şi el în mijlocul lor.
56 Şi văzîndu-l o slujnică cum şedea la foc, şi uitîndu-se ţintă la el, a zis: „Şi acesta era cu El”.
57 El însă a tăgăduit, zicînd: „Femeie, nu-L cunosc”.
58 Şi peste puţin, altcineva, văzîndu-l, a zis: „Şi tu eşti dintre ei”. Dar Petru i-a zis: „Omule, nu sînt”.
59 Cam după un ceas, un altul insista, zicînd: „într-adevăr, şi acesta era cu El, căci şi el este galileean”.
60 Petru însă a zis: „Omule, nu ştiu ce zici”. Şi îndată, pe cînd vorbea el încă, a cîntat un cocoş.
61 Şi Domnul, întorcîndu-Se, S-a uitat la Petru. Şi Petru şi-a amintit de vorba Domnului, cum îi spusese: „Înainte ca să cînte un cocoş, Mă vei tăgădui de trei ori”.
62 Şi a ieşit afară şi a plîns cu amar.
63 Şi bărbaţii, care-L păzeau, îl batjocoreau, bătîndu-L.
64 Şi acoperindu-I ochii, îl întrebau, zicînd: „Profeţeşte, cine Te-a lovit?”
65 Şi rosteau împotriva Lui multe altele, hulindu-L.
66 Dar cînd s-a făcut ziuă, s-a adunat împreună ceata mai-bătrînilor poporului, atît marii preoţi cît şi cărturarii, şi au adus pe Isus în Sinedriul lor,
67 zicînd: „Dacă Tu eşti Cristosul, spune-ne!” Dar El le-a zis: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede cu nici un chip;
68 dacă însă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, (nici nu-Mi veţi da drumul).
69 Dar, de acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu”.
70 Toţi au zis însă: „Eşti Tu deci Fiul lui Dumnezeu?” Dar El le-a zis: „Voi înşivă ziceţi că sînt”.
71 Ei însă au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înşine am auzit-o din gura Lui”.