1 Şi toată mulţimea lor s-a sculat şi L-au dus la Pilat.
2 Dar au început să-L învinuiască, zicînd: „Pe Acesta L-am găsit abătînd naţiunea noastră, şi oprind a da bir Cezarului, şi zicînd că El es­te Cristos, un împărat”.
3 Pilat însă L-a întrebat, zicînd: „Eşti Tu împăratul iudeilor?” Dar El, răspunzînd, i-a zis: „Tu o spui”.
4 Pilat însă a zis marilor preoţi şi mulţimilor: „Eu nu găsesc nici o vină în Omul acesta”.
5 Dar ei stăruiau, zicînd: „Aţîţă poporul şi învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea unde a început, pînă aici”.
6 Pilat însă, auzind aceasta, a întrebat dacă Omul este Galileean.
7 Şi cînd a aflat că este de sub sfera de autoritate a lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el la Ierusalim în zilele acelea.
8 Dar Irod, cînd a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să vadă vreun semn făcut de El.
9 L-a întrebat însă cu multe cuvinte, dar El nu i-a răspuns nimic.
10 Marii preoţi şi cărturarii stăteau acolo şi-L învinuiau puternic.
11 Dar şi Irod, cu ostaşii lui, după ce s-au purtat cu El cu dispreţ şi şi-au bătut joc de El, învelindu-L într-o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat.
12 În aceeaşi zi însă, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci mai înainte erau în duşmănie între ei.
13 Pilat însă, strîngînd pe marii preoţi şi pe mai-mari şi pe popor,
14 le-a zis: „Mi-aţi adus pe Omul acesta ca pe Unul care abate poporul. Şi iată, după ce L-am cercetat înaintea voastră, n-am găsit în Omul acesta nici o vină din cîte spuneţi împotriva Lui,
15 şi nici Irod, căci ni L-a trimis înapoi; şi iată, nimic vrednic de moarte n-a fost făptuitde El.
16 Eu deci, după ce îl voi biciui, îi voi da drumul.
17 (La fiecare sărbătoare a Paştelui, el trebuia să le dea drumul la unul).
18 Dar ei au strigat toţi împreună, zicînd: „Ia pe Omul acesta, şi dă drumul pentru noi lui Baraba!”
19 Acesta fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate, şi pentru un omor.
20 Pilat însă, dorind să dea drumul lui Isus, li s-a adresat iarăşi.
21 Dar ei au continuat să strige, zicînd: „Răstigneşte-L, răstigneste-L!”
22 El însă le-a zis a treia oară: „Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El. Deci, după ce-L voi biciui, îi voi da drumul”.
23 Dar ei insistau cu strigăte puternice, cerînd să fie răstignit. Şi strigătele lor (şi ale marilor preoţi) au învins.
24 Şi Pilat a hotărît să li se împlinească cererea.
25 Dar a dat drumul aceluia ce fusese aruncat în închisoare pentru răscoală şi omor, şi pe care-l cereau ei, însă pe Isus L-a dat în voia lor.
26 Şi pe cînd îl duceau, au pus mîna pe un anume Simon, un cirenian, venind de la ţară, şi au pus crucea asupra lui, ca s-o ducă după Isus.
27 În urma Lui însă mergea o mare mulţime de popor, şi de femei care se băteau în piept şi-L jeleau.
28 Dar Isus, întorcîndu-Se spre ele, a zis: – „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plîngeţi pe Mine, ci plîngeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.
29 Pentru că iată, vor veni zile cînd se va zice: ‘Fericite sînt cele sterpe, şi pîntecele care n-au născut, şi sînii care n-au alăptat!’
30 Atunci vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’, şi dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’
31 Pentru că dacă se fac acestea copacului verde, ce se va întîmpla cu cel uscat?”
32 Dar erau duşi şi alţi doi răufăcători, ca să fie executaţi împreună cu El.
33 Şi cînd au ajuns la locul numit „Căpăţîna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe răufăcători: unul la dreapta, dar celălalt la stînga.
34 Isus însă a zis: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Şi împărţind între ei hainele Lui, au tras la sorţi.
35 Şi poporul stătea privind. Mai-marii îşi băteau însă şi ei joc, zicînd: „Pe alţii i-a salvat; să Se salveze pe Sine însuşi, dacă este El Cristosul lui Dumnezeu, Cel Ales”.
36 Dar ostaşii de asemenea îşi băteau joc de El, apropiindu-se de El, dîndu-I oţet
37 şi zicîndu-I: „Dacă Tu eşti împăratul iudeilor, salvează-Te pe Tine însuţi!”
38 Deasupra Lui era însă şi o inscripţie (cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti): „Acesta este împăratul iudeilor”.
39 Dar unul din răufăcătorii atîrnaţi îl hulea, zicînd: „Nu eşti Tu Cristosul? Salvează-Te pe Tine însuţi, şi pe noi!”
40 Dar celălalt, răspunzînd şi certîndu-l, i-a zis: „Oare nu te temi tu de Dumnezeu, pentru că eşti sub aceeaşi sentinţă de condamnare?
41 Şi noi într-adevăr pe drept, căci primim ce ni se cuvine pentru ceea ce am făptuit, dar Acesta n-a făptuit nimic rău”.
42 Şi el a zis: „Isuse, aminteşte-Ţi de mine cînd vii în împărăţia Ta!”
43 Şi El i-a zis: „Adevărat îţi spun: Astăzi vei fi cu Mine în rai”
44 Şi era cam pe la ceasul al şaselea, şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, pînă la ceasul al nouălea.
45 Soarele s-a întunecat, însă perdeaua templului s-a rupt prin mijloc.
46 Şi strigînd cu glas tare, Isus a zis: „Tată, în mîinile Tale îmi încredinţez duhul!” Şi zicînd aceasta, Şi-a dat duhul.
47 Sutaşul însă, cînd a văzut ce se întîmplase, a glorificat pe Dumnezeu, zicînd: „Cu adevărat, Omul acesta era drept!”
48 Şi toate mulţimile, venite împreună la priveliştea aceea, după ce au privit cele întîmplate, s-au întors, bătîndu-se în piept.
49 Dar toţi cunoscuţii Lui şi femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe, uitîndu-se la acestea.
50 Şi iată, era acolo un bărbat numit Iosif, fiind un sfătuitor şi un bărbat bun şi drept
51 – el nu se învoise cu planul şi acţiunea celorlalţi – din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi el aştepta împărăţia lui Dumnezeu;
52 acesta, ducîndu-se la Pilat, a cerut trupul lui Isus.
53 Şi L-a luat jos, L-a înfăşurat într-o pînză de in şi L-a pus într-un mormînt săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.
54 Şi era ziua Pregătirii, şi începea sabatul.
55 Femeile însă, care veniseră cu El din Galileea, l-au urmat, şi au privit mormîntul şi cum a fost pus trupul Lui,
56 dar s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Şi, în sabat, s-au odihnit, după poruncă.