1 Dar în ziua dintîi a săptămînii, dis-de-dimineaţă, ele au venit la mormînt, aducînd miresmele pe care le pregătiseră.
2 Au găsit însă piatra prăvălită de la mormînt,
3 dar intrînd înăuntru n-au găsit trupul Domnului Isus.
4 Şi s-a întîmplat: Pe cînd erau nedumerite despre aceasta, iată, doi bărbaţi au stat lîngă ele, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
5 Dar pe cînd erau ele înfricoşate şi-şi plecau feţele la pămînt, ei le-au zis: „De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi?
6 Nu este aici, ci a înviat. Amintiţi-vă ce v-a spus pe cînd era încă în Galileea,
7 cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mîinile păcătoşilor şi să fie răstignit, şi a treia zi să învie”.
8 Şi ele şi-au amintit de cuvintele Lui.
9 Şi întorcîndu-se de la mormînt, au dat de ştire toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
10 Dar erau: Maria Magdalena şi Ioana şi Maria, mama lui Iacov, şi celelalte cu ele, care au spus apostolilor acestea.
11 Şi vorbele acestea li se păreau fără înţeles, şi nu le credeau.
12 Dar Petru s-a sculat şi a alergat la mormînt. Şi, aplecîndu-se, a văzut fîşiile de pînză singure; şi a plecat, minunîndu-se de cele întîmplate.
13 Şi iată, doi dintre ei se duceau în aceeaşi zi către un sat, numit Emaus, care era şaizeci de stadii departe de Ierusalim,
14 şi vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase.
15 Şi s-a întîmplat: Pe cînd vorbeau ei şi discutau, Isus însuşi S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.
16 Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-L recunoască.
17 El însă le-a zis: „Ce cuvinte sînt acestea pe care le schimbaţi unul cu altul, umblînd?” Şi ei s-au oprit, uitîndu-se trişti.
18 Dar răspunzînd, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul care locuieşti ca străin aici în Ierusalim, şi nu ştii ce s-a întîmplat în el zilele acestea?”
19 Şi El le-a zis: „Ce?” Dar ei I-au zis: „Despre Isus Nazarineanul, care era un Profet puternic în faptă şi în cuvînt, înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.
20 Cum marii preoţi şi mai-marii noştri I-au dat sentinţa de moarte şi L-au răstignit?
21 Dar noi nădăjduiam că El este Acela care va răscumpăra pe Israel; însă cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de cînd s-au întîmplat acestea.
22 Dar şi nişte femei de-ale noastre ne-au uimit, ducîndu-se foarte devreme dimineaţa la mormînt,
23 şi negăsindu-I trupul, au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El trăieşte.
24 Şi unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormînt şi au găsit aşa cum au zis şi femeile, dar pe El nu L-au văzut”.
25 Şi El le-a zis: „O, nepricepuţilor şi înceţi cu inima să credeţi în tot ce-au spus profeţii!
26 Nu trebuia să sufere Cristosul acestea şi să intre în gloria Sa?”
27 Şi, începînd de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat, în toate scripturile, cele privitoare la El.
28 Şi ei s-au apropiat de satul la care mergeau, şi El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
29 Şi ei L-au silit, zicînd: „Rămîi cu noi, pentru că este spre seară, şi ziua a trecut deja”. Şi El a intrat să rămînă cu ei.
30 Şi s-a întîmplat: Pe cînd şedea El la masă cu ei, luînd pîinea, a binecuvîntat-o şi, după ce a frînt-o, le-a dat-o.
31 Dar li s-au deschis ochii, şi ei L-au recunoscut, şi El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32 Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum si ne deschidea Scripturile?”
33 Şi sculîndu-se în acelaşi ceas, s-au întors în Ierusalim, şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei,
34 zicînd: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon”.
35 Şi ei au istorisit ce li se întîmplase pe drum, şi cum L-au recunoscut la frîngerea pîinii.
36 Dar pe cînd vorbeau ei astfel, El însuşi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
37 Ei însă s-au înspăimîntat şi s-au înfricoşat, si li se părea că văd un duh.
38 Şi El le-a zis: „De ce sînteţi tulburaţi, şi de ce vi se ridică astfel de cugetări în inimă?
39 Uitaţi-vă la mîinile şi picioarele Mele, că Eu însumi sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi că un duh nu are carne şi oase, cum vedeţi că am Eu”.
40 Şi zicînd aceasta, le-a arătat mîinile şi picioarele Sale.
41 Dar în timp ce ei, de bucurie, încă nu credeau şi se minunau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mîncare?”
42 Ei I-au dat însă o bucată de peşte fript (şi un fagure de miere).
43 Şi El a luat şi a mîncat înaintea lor.
44 Şi le-a zis: „Acestea sînt cuvintele Mele, pe care vi le-am spus cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise şi în Profeţi şi în Psalmi”.
45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile.
46 Şi le-a zis: „Aşa este scris, că Cristosul va suferi şi va învia a treia zi dintre cei morţi.
47 Şi se va predica în Numele Lui pocăinţa spre iertarea păcatelor, tuturor naţiunilor, începînd din Ierusalim.
48 Voi sînteţi martori ai acestor lucruri.
49 Şi iată, Eu trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu; dar voi staţi în cetate pînă sînteţi îmbrăcaţi cu putere de sus”.
50 Dar El i-a dus afară pînă spre Betania şi, ridicîndu-Şi mîinile, i-a binecuvîntat.
51 Şi s-a întîmplat: Pe cînd îi binecuvînta, S-a despărţit de ei şi a fost dus la cer.
52 Şi ei I s-au închinat, şi s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
53 Şi erau neîncetat în templu, binecuvîntînd (şi lăudînd) pe Dumnezeu. (Amin)