1 Şi El le-a zis: „Adevărat vă spun: Sînt unii din cei ce stau aici care cu nici un chip nu vor gusta moartea pînă nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venită în putere”.
2 Şi după şase zile, Isus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus singuri la o parte pe un munte înalt. Şi S-a transfigurat înaintea lor,
3 şi hainele Lui s-au făcut strălucitoare, foarte albe, cum un înălbitor de pe pămînt nu poate face aşa de alb.
4 Şi li s-au arătat Ilie cu Moise, şi vorbeau împreună cu Isus.
5 Şi începînd să vorbească, Petru a zis lui Isus: „Rabi, este bine pentru noi să fim aici şi să facem trei corturi: unul Ţie, şi unul lui Moise, şi unul lui Ilie”.
6 Căci nu ştia ce să spună; căci ei erau înfricoşaţi de spaimă.
7 Şi a venit un nor, umbrindu-i; şi din nor a ieşit un glas: „Acesta este Fiul Meu iubit: de El să ascultaţi!”
8 Şi deodată, cînd s-au uitat împrejur, n-au mai văzut pe nimeni, decît pe Isus singur cu ei.
9 Şi pe cînd se coborau de pe munte, El le-a poruncit să nu istorisească nimănui ce au văzut, pînă cînd va învia Fiul omului dintre cei morţi.
10 Şi ei au păstrat în ei cuvîntul, şi vorbeau împreună între ei ce să fie învierea aceea dintre cei morţi.
11 Şi ei L-au întrebat, zicînd: „De ce zic cărturarii că trebuie să vină întîi Ilie?”
12 Dar El le-a zis: „Ilie într-adevăr va veni întîi şi va reface totul. Şi cum este scris şi despre Fiul omului că trebuie să sufere multe şi să fie socotit drept nimic?
13 Eu însă vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut tot ce-au dorit, după cum este scris despre el”.
14 Şi cînd au venit la ucenici, au văzut o mare mulţime în jurul lor, şi pe cărturari certîndu-se cu ei.
15 Şi îndată toată mulţimea, cînd L-a văzut, a fost foarte uimită, şi alergînd la El, L-au salutat.
16 Şi El i-a întrebat: „Despre ce vă certaţi cu ei?”
17 Şi unul din mulţime I-a răspuns: „învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut.
18 Şi oriunde îl apucă, îl trînteşte, şi el face spumă la gură şi scrîşneşte din dinţi şi rămîne ţeapăn. Şi am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, şi n-au fost în stare”.
19 Dar El, răspunzînd, le-a zis: „O, generaţie necredincioasă, pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suporta? Aduceţi-l la Mine”.
20 Şi ei I-au adus la El. Şi, cum L-a văzut duhul, l-a scuturat îndată cu putere; şi el a căzut la pămînt, şi se zvîrcolea făcînd spumă la gură.
21 Şi El a întrebat pe tatăl lui: „Cît timp este de cînd i se întîmplă aşa?” Dar el a zis: „Din copilărie.
22 Şi deseori l-a aruncat chiar în foc şi în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi ceva, ajută-ne, ai milă de noi”.
23 Isus însă i-a zis: „‘Dacă poţi’! Totul este posibil pentru cel ce crede”.
24 Îndată tatăl copilului a strigat (cu lacrimi), zicînd: „Cred, (Doamne), ajută necredinţei mele!”
25 Dar, cînd a văzut Isus că mulţimea aleargă împreună spre ei, a certat duhul necurat, zicîndu-i: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc: Ieşi din el, şi să nu mai intri în el”.
26 Şi strigînd şi scuturîndu-l mult, a ieşit. Şi el era ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!”
27 Dar Isus, apucîndu-l de mînă, l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.
28 Şi cînd a intrat într-o casă, ucenicii Lui L-au întrebat la o parte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”
29 Şi El le-a zis: „Acest soi prin nimic nu poate iesi decît prin rugăciune (şi post)”.
30 Şi plecînd de acolo, au trecut prin Galileea, şi El nu dorea să o ştie cineva.
31 Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le zicea: „Fiul omului va fi dat în mîinile oamenilor, şi ei ÎI vor omorî, şi omorît fiind, după trei zile va învia.
32 Dar ei nu înţelegeau cuvîntul acesta, şi se temeau să-L întrebe.
33 Şi au venit la Capernaum. Şi cînd era în casă, El i-a întrebat: „Despre ce aţi cugetat pe drum?”
34 Ei însă tăceau, căci pe drum avuseseră un schimb de vorbe între ei despre cine era mai mare.
35 Şi aşezîndu-Se, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă doreşte cineva să fie cel dintîi, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitorul tuturor!”
36 Şi luînd un copilaş, l-a pus în mijlocul lor; şi, luîndu-l în braţe, le-a zis:
37 „Cine primeşte pe unul din astfel de copilaşi, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine”.
38 Ioan I-a zis: „învăţătorule, noi am văzut pe cineva scoţînd demoni în Numele Tău, şi I-am oprit, pentru că nu ne urma”.
39 Dar Isus a zis: „Nu-l opriţi, căci nu este nimeni care să facă o faptă puternică în Numele Meu, şi să Mă poată vorbi de rău curînd după aceea.
40 Căci cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.
41 Căci cine vă va da să beţi un pahar cu apă, pentru că sînteţi ai lui Cristos, adevărat vă spun: Cu nici un chip nu-şi va pierde răsplata.
42 Şi cine va face pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine să se poticnească, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră de moară şi să fie aruncat în mare.
43 Şi dacă mîna ta te face să te poticneşti, tai-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decît avînd cele două mîini să te duci în gheenă, în focul de nestins,
44 (unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge).
45 Şi dacă piciorul tău te face să te poticneşti, taie-i; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decît avînd cele două picioare să fii aruncat în gheenă, (în focul de nestins,
46 unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge).
47 Şi dacă ochiul tău te face să te poticneşti, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decît avînd doi ochi să fii aruncat în gheenă,
48 unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
49 Căci fiecare va fi sărat cu foc (şi orice jertfă va fi sărată cu sare).
50 Sarea este bună; dar dacă sarea devine nesărată, cu ce o veţi drege? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să fiţi în pace unul cu altul”.