1 Şi El a plecat de acolo şi a venit în ţinutul Iudeii, şi dincolo de Iordan, şi mulţimile s-au adunat iarăşi la El; şi, după cum avea obicei, îi învăţa iarăşi.
2 Şi apropiindu-se fariseii, ca să-L ispitească, L-au întrebat: „Este permis unui bărbat să divorţeze de soţia lui?”
3 Dar El, răspunzînd, le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”
4 Ei însă au zis: „Moise a dat voie să scrie un certificat de divorţ şi să divorţeze de ea”.
5 Isus însă le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris el porunca aceasta.
6 Dar, de la începutul creaţiei, ‘El i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.
7 De aceea va lăsa un om pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa.
8 Şi cei doi vor fi o singură carne’. Aşa că nu mai sînt doi, ci o singură carne.
9 Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”.
10 Şi, în casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta.
11 Şi El le-a zis: „Cine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter faţă de ea;
12 şi dacă ea divorţează de soţul ei şi se căsătoreşte cu altul, comite adulter”.
13 Şi I-au adus nişte copilaşi, ca să-i atingă. Dar ucenicii i-au certat (pe cei ce-i aduceau).
14 Isus însă, văzînd aceasta, S-a indignat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
15 Adevărat vă spun: Cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea”.
16 Şi luîndu-i în braţe, i-a binecuvîntat, punîndu-Şi mîinile peste ei.
17 Şi pe cînd pornea la drum, a alergat la El unul care, îngenunchind, L-a întrebat: „Bunule învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
18 Dar Isus i-a zis: „De ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.
19 Cunoşti poruncile: Nu ucide, nu comite adulter, nu fura, nu aduce mărturie mincinoasă, nu păgubi, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”.
20 Dar el I-a zis: „învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea”.
21 Isus însă, uitîndu-Se la el, l-a iubit şi i-a zis: „îţi lipseşte un lucru: Du-te, vinde tot ce ai şi dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Şi vino, (ia-ţi crucea), Urmează-Mă!”
22 Dar el, întristat de acest cuvînt, a plecat mîhnit, căci avea multe avuţii.
23 Şi Isus, uitîndu-Se de jur împrejur, a zis ucenicilor Săi: „Cît de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au bogăţii!”
24 Dar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Isus însă, începînd iarăşi să vorbească, le-a zis: „Copii, cît de greu este (pentru cei ce se încred în bogăţii) să intre în împărăţia lui Dumnezeu!
25 Mai uşor este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decît să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu!”
26 Dar ei erau peste măsură de uimiţi, zicînd între ei: „Atunci cine poate să fie mîntuit?”
27 Isus, uitîndu-Se la ei, le-a zis: „La oameni este imposibil, dar nu la Dumnezeu; căci totul este posibil la Dumnezeu”.
28 Petru a început să-I zică: „Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat”.
29 Isus a zis: „Adevărat vă spun: Nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru Mine şi pentru Evanghelie,
30 care să nu primească însutit acum, în vremea aceasta, case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ogoare, cu persecuţii, şi în veacul viitor, viaţă veşnică.
31 Dar mulţi din cei dintîi vor fi cei din urmă, şi cei din urmă vor fi cei dintîi”.
32 Ei erau însă pe drum suindu-se la Ierusalim, şi Isus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi, dar cei ce-L urmau se temeau. Si luînd iarăşi la Sine pe cei doisprezece, El a început să le spună despre ce urma să I se întîmple.
33 „Iată, ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mîinile marilor preoţi şi cărturarilor, şi ei II vor condamna la moarte şi-L vor da în mîinile neamurilor,
34 şi îşi vor bate joc de El şi îl vor scuipa şi îl vor biciui şi-L vor omorî, şi după trei zile va învia”.
35 Şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, s-au apropiat de El, zicîndu-i: „învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi cerem”.
36 Dar El le-a zis: „Ce doriţi să vă fac?”
37 Ei însă I-au zis: „Dă-ne să şedem unul la dreapta Ta şi unul la stînga Ta, în gloria Ta”.
38 Dar Isus le-a zis: „Nu ştiţi ce ce­reţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care sînt Eu botezat?”
39 Ei însă I-au zis: „Putem”. Dar Isus le-a zis: „Paharul, pe care Eu îl beau, îl veţi bea, şi cu botezul cu care sînt Eu botezat, veţi fi botezaţi,
40 dar a şedea la dreapta sau la stînga Mea nu este a Mea s-o dau, ci este pentru cei pentru care a fost pregătit (de Tatăl Meu)”.
41 Şi auzind cei zece, au început să se supere tare pe Iacov şi pe Ioan.
42 Şi chemîndu-i la Sine, Isus le-a zis: „Ştiţi că cei ce sînt socotiţi că stăpînesc peste neamuri domnesc peste ele, şi cei mari ai lor fac uz de autoritate asupra lor.
43 Dar nu aşa este între voi. Ci oricare doreşte să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;
44 şi cine doreşte să fie cel dintîi între voi, să fie robul tuturor.
45 Căci nici Fiul omului n-a venit ca să fie slujit, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi”.
46 Şi ei au venit la Ierihon. Şi pe cînd ieşea El din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea lîngă drum.
47 Şi auzind că este Isus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: „Isuse, Fiu al lui David, ai milă de mine!”
48 Şi mulţi îl certau să tacă, dar el striga mai mult: „Fiu al lui David, ai milă de mine!”
49 Şi Isus, oprindu-Se, a zis: „Chemaţi-i”. Şi ei au chemat pe orb, zicîndu-i: „îndrăzneşte, scoală-te, El te cheamă”.
50 Dar el, aruncîndu-şi haina, a sărit în sus şi a venit la Isus.
51 Şi luînd cuvîntul, Isus i-a zis: „Ce doreşti să-ţi fac?” Dar orbul I-a zis: „Rabuni, să-mi recapăt vederea”.
52 Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a salvat”. Şi îndată el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe drum.