1 Şi cînd s-au apropiat de Ierusalim, de Betfaghe şi Betania, înspre muntele Măslinilor, El a trimis pe doi din ucenicii Săi
2 şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră, şi îndată ce veţi intra în el veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a şezut încă nimeni dintre oameni; dezlegaţi-l si aduceţi-l.
3 Şi dacă vă va spune cineva: ‘De ce faceţi aceasta?’, să ziceţi: ‘Domnul are nevoie de el, şi îndată îl va trimite iarăşi aici’”.
4 Şi ei s-au dus şi au găsit un măgăruş legat la o uşă, afară, pe drum, şi I-au dezlegat.
5 Şi unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi, de dezlegaţi măgăruşul?”
6 Dar ei le-au zis aşa cum le spusese Isus. Şi ei i-au lăsat.
7 Şi au adus măgăruşul la Isus, şi şi-au aruncat hainele pe el, şi El a şezut pe el.
8 Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, dar alţii ramuri frunzoase pe care le tăiaseră de pe cîmp.
9 Şi cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau în urmă strigau: „Osana! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului!
10 Binecuvîntată este împărăţia care vine, a tatălui nostru David! Osana în cele Preaînalte!”
11 Şi El a intrat în Ierusalim, în templu. Şi, după ce S-a uitat de jur împrejur la toate, ceasul fiind deja tîrziu, a plecat spre Betania, cu cei doisprezece.
12 Şi în ziua următoare, după ce au ieşit din Betania, El a flămînzit.
13 Şi văzînd de departe un smochin avînd frunze, a venit să vadă dacă cumva va găsi ceva în el. Şi venind la el, n-a găsit decît frunze, căci nu era vremea smochinelor.
14 Şi începînd să vorbească, El i-a zis: „Nimeni să nu mai mănînce vreodată rod din tine!” Şi ucenicii Lui au auzit aceasta.
15 Şi au venit în Ierusalim. Şi intrînd în templu, El a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu; şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei.
16 Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreo unealtă prin templu.
17 Şi-i învăţa şi le zicea: „Oare nu este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate naţiunile’? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari”.
18 Şi marii preoţi şi cărturarii au auzit, şi căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El; căci toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui.
19 Şi cînd se însera, ei ieşeau afară din cetate.
20 Şi dimineaţa, pe cînd treceau, ei au văzut smochinul uscat din rădăcini.
21 Şi Petru, amintindu-şi, I-a zis: „Rabi, iată, smochinul pe care I-ai blestemat s-a uscat”.
22 Şi răspunzînd, Isus le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!
23 Adevărat vă spun: Cine zice muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te în mare’, şi nu se îndoieşte în inima lui, ci crede că ce zice se întîmplă, îl va avea.
24 De aceea vă spun: Orice vă rugaţi şi cereţi, să credeţi că l-aţi primit, şi-l veţi avea.
25 Şi, cînd staţi de vă rugaţi, să iertaţi dacă aveţi ceva împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru cel din ceruri să ierte nelegiuirile voastre.
26 (Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vos­tru cel din ceruri nu va ierta nele­giuirile voastre)”.
27 Şi ei au venit iarăşi la Ierusalim. Şi, pe cînd umbla El prin templu, au venit la El marii preoţi şi cărturarii şi mai-bătrînii
28 şi I-au zis: „Cu ce autoritate faci Tu acestea? Sau cine Ţi-a dat autoritatea aceasta ca să faci acestea?”
29 Dar Isus le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu ceva, şi răspundeţi-Mi, şi vă voi spune cu ce autoritate fac acestea.
30 ‘Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni?’ Răspundeţi-Mi!”
31 Şi ei vorbeau între ei, zicînd: „Dacă spunem: ‘Din cer’, va zice: ‘Atunci de ce nu l-aţi crezut?’
32 Dar să zicem: ‘De la oameni’” – se temeau de mulţime, căci toţi socoteau că Ioan a fost într-adevăr un profet.
33 Şi răspunzînd, au zis lui Isus: „Nu ştim”. Şi Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea”.