1 În ziua aceea, Isus a ieşit din casă şi şedea lîngă mare.
2 Şi s-au strîns la El mulţimi mari, aşa că S-a suit într-o corabie şi a stat jos, şi toată mulţimea stătea pe ţărm.
3 Şi El le-a vorbit multe în pilde, zicînd: „Iată, semănătorul a ieşit să semene.
4 Şi pe cînd semăna el, o parte a căzut lîngă drum, şi au venit păsările şi au mîncat-o.
5 Alta însă a căzut pe locuri stîncoase, unde n-avea pămînt mult, şi a răsărit îndată, pentru că n-avea adîncime de pămînt.
6 Dar, cînd a răsărit soarele, a fost dogorită; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.
7 Alta însă a căzut între spini, şi spinii au crescut şi au înăbuşit-o.
8 Alta însă a căzut pe pămînt bun şi a dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.
9 Cine are urechi, să audă”.
10 Şi apropiindu-se, ucenicii I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?”
11 Dar El, răspunzînd, le-a zis: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, dar lor nu le este dat.
12 Căci celui ce are i se va da, şi va avea din belşug; dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are.
13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, văzînd, nu văd, şi auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
14 Şi faţă de ei se împlineşte profeţia lui Isaia, care zice: ‘Cu auzul veţi auzi, şi nu veţi înţelege cu nici un chip, şi văzînd veţi vedea, şi nu veţi cunoaşte cu nici un chip.
15 Căci inima acestui popor s-a îngroşat, şi au auzit greu cu urechile lor, şi şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă, şi să-i vindec’.
16 Dar fericiţi sînt ochii voştri, pentru că văd, şi urechile voastre, pentru că aud!
17 Căci adevărat vă spun: Mulţi profeţi şi drepţi au tînjit să vadă ce vedeţi voi, şi n-au văzut; şi să audă ce auziţi voi, şi n-au auzit.
18 Voi deci, ascultaţi pilda semănătorului.
19 Cînd aude cineva cuvîntul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel Rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cea semănată lîngă drum.
20 Dar cea semănată în locuri stîncoase este acesta, cel ce aude Cuvîntul şi-l primeşte îndată cu bucurie,
21 Însă n-are rădăcină în el, ci este numai pentru o vreme; cînd vine însă un necaz sau o persecuţie din pricina Cuvîntului, se poticneşte îndată.
22 Dar cea semănată între spini este acesta, cel ce aude Cuvîntul, şi grija veacului şi amăgirea bogăţiilor înăbuşă Cuvîntul, şi ajunge neroditor.
23 Cea semănată însă pe pămîntul bun este acesta, cel ce aude Cuvîntul şi îl înţelege, care şi aduce roadă şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci”.
24 El le-a pus înainte o altă pildă, zicînd: „împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămînţă bună în ogorul lui.
25 Dar, pe cînd dormeau oamenii, a venit duşmanul lui şi a semănat zizanie între grîu şi a plecat.
26 Cînd a răsărit însă semănătura şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi zi-zania.
27 Robii stăpînului casei au venit însă şi i-au zis: ‘Domnule, n-ai semănat sămînţă bună în ogorul tău? De unde are deci zizanie?’
28 Dar el le spunea: ‘Un duşman a făcut aceasta’. Robii însă i-au zis: ‘Vrei deci să ne ducem s-o strîngem?’
29 Dar el a spus: ‘Nu, ca nu cumva, strîngînd zizania, să dezrădăcinaţi griul împreună cu ea.’
30 Lăsaţi-le să crească amîndouă împreună pînă la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: ‘Strîngeţi întîi zizania şi legaţi-o în snopi, ca să fie arsă, dar grîul adunaţi-i în grînarul meu’”.
31 El le-a pus înainte o altă pildă, zicînd: „împărăţia cerurilor este asemenea unui grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ogorul lui.
32 Acesta este mai mic decît toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decît ierburile şi devine un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui”.
33 El le-a spus o altă pildă: „împărăţia cerurilor este asemenea unei plămădeli pe care o femeie a luat-o şi a ascuns-o în trei măsuri de făină, pînă a fost dospită toată”.
34 Isus a vorbit mulţimilor toate acestea în pilde; şi fără pildă nu le vorbea nimic,
35 ca să se împlinească ce fusese spus prin profetul, care zice: „îmi voi deschide gura în pilde, voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii”.
36 Atunci, dînd drumul mulţimilor, El a intrat în casă. Şi ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicînd: „Explică-ne pilda cu zizania din ogor”.
37 Dar El, răspunzînd, a zis: „Cel ce seamănă sămînţa bună, este Fiul omului.
38 Ogorul însă, este lumea; sămînţa bună însă, aceştia sînt fiii împărăţiei; zizania însă, sînt fiii celui Rău;
39 duşmanul însă care a semănat-o, este diavolul; secerişul însă, este sfîrşitul veacului; secerătorii însă, sînt îngerii.
40 Deci, după cum este strînsă zizania şi este arsă în foc, aşa va fi la sfîrşitul veacului.
41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor strînge din împărăţia Lui orice pricină de poticnire şi pe cei ce practică fărădelegea,
42 şi-i vor arunca în cuptorul cu foc; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.
43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi, să audă.
44 Împărăţia cerurilor este asemenea unei comori ascunse într-un ogor, pe care un om a găsit-o şi a ascuns-o; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.
45 Iarăşi, împărăţia cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase.
46 Dar, după ce a găsit un singur mărgăritar de mare preţ, s-a dus şi a vîndut tot ce avea şi l-a cumpărat.
47 Iarăşi, împărăţia cerurilor este asemenea unui năvod aruncat în mare şi care a strîns tot felul de peşti.
48 După ce s-a umplut, I-au tras la ţărm şi, aşezîndu-se, au strîns în vase ce era bun, dar ce era stricat au aruncat afară.
49 Aşa va fi la sfîrşitul veacului: îngerii vor ieşi şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi
50 şi-i vor arunca în cuptorul cu foc; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor”.
51 (Isus le-a zis:) „Aţi înţeles voi toate acestea?” Ei I-au zis: „Da, (Doamne)”.
52 El însă le-a zis: „De aceea, orice cărturar care a devenit ucenic al împărăţiei cerurilor este asemenea unui om, stăpîn al casei, care scoate din comoara lui lucruri noi şi vechi”.
53 Şi s-a întîmplat: Cînd a sfîrşit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
54 Şi venind în cetatea Sa natală, îi învăţa în sinagoga lor, astfel că ei erau uimiţi şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea aceasta şi faptele puternice?
55 Nu este Acesta fiul tîmplarului? Nu se numeşte mama Lui, Măria, şi fraţii Săi Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda?
56 Şi surorile Lui nu sînt toate cu noi? De unde are El deci toate acestea?”
57 Şi se poticneau în El. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreţuit decît în cetatea lui natală şi în casa lui”.
58 Şi n-a făcut multe fapte puternice acolo, din pricina necredinţei lor.