1 În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit vestea despre Isus
2 şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul; a înviat dintre cei morţi, şi de aceea lucrează faptele puternice prin el”.
3 Căci Irod, după ce-l prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în închisoare din pricina Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său,
4 căci Ioan îi zicea: „Nu-ţi este permis să o ai”.
5 Şi, deşi dorea să-l omoare, se temea de mulţime, pentru că ei îl socoteau un profet.
6 Dar, cînd a fost ziua naşterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijlocul lor şi a plăcut lui Irod.
7 De aceea, i-a promis cu jurămînt să-i dea ce va cere.
8 Ea însă, îndemnată de mama ei, a zis: „Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”
9 Şi împăratul s-a întristat; dar, din pricina jurămintelor sale şi a celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să-i fie dat.
10 Şi a trimis să-l decapiteze pe Ioan în închisoare.
11 Şi capul a fost adus pe o farfurie şi dat fetei, şi ea l-a dus mamei ei.
12 Şi ucenicii lui au venit de au luat cadavrul şi I-au înmormîntat, şi au venit şi au dat de ştire lui Isus.
13 Auzind însă Isus, a plecat de acolo într-o corabie, spre un loc pustiu, singur la o parte. Şi mulţimile, auzind aceasta, L-au urmat din cetăţi pe jos.
14 Şi cînd a coborît, El a văzut o mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei, şi a vindecat pe bolnavii lor.
15 Cînd s-a înserat însă, ucenicii s-au apropiat de El, zicînd: „Locul acesta este pustiu, şi timpul a trecut deja; dă drumul mulţimilor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mîncare”.
16 Dar Isus le-a zis: „N-au nevoie să plece; daţi-le voi să mănînce”.
17 Ei însă I-au zis: „N-avem aici decît cinci pîini şi doi peşti”.
18 Dar El a zis: „Aduceţi-i aici la Mine”.
19 Şi după ce a poruncit mulţimilor să se aşeze pe iarbă, luînd cele cinci pîini şi cei doi peşti şi uitîndu-Se spre cer, a binecuvîntat şi, după ce a frînt pîinile, le-a dat ucenicilor, dar ucenicii, mulţimilor.
20 Şi toţi au mîncat şi s-au săturat; şi au ridicat ce rămăsese din bucăţile frînte: douăsprezece coşuri pline.
21 Cei ce mîncaseră însă erau cam cinci mii de bărbaţi, pe lîngă femei şi copii.
22 Şi îndată El a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, pînă va da drumul mulţimilor.
23 Şi după ce a dat drumul mulţimilor, S-a suit pe munte să Se roage, la o parte. Însă cînd a venit seara, El era singur acolo.
24 Dar corabia era deja la multe stadii departe de ţărm şi învăluită de valuri, căci vîntul le era împotrivă.
25 În a patra strajă a nopţii însă, El a venit la ei, umblînd pe mare.
26 Dar ucenicii, văzîndu-L umblînd pe mare, s-au tulburat, zicînd: „Este o fantomă!” Şi de teamă au strigat.
27 Isus însă le-a vorbit îndată, zicînd: „îndrăzniţi, Eu sînt; nu vă temeţi!”
28 Dar răspunzîndu-I, Petru a zis: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape”.
29 El însă i-a zis: „Vino!” Şi Petru, după ce s-a coborît din corabie, a umblat pe ape şi a venit spre Isus.
30 Dar, văzînd vîntul tare, s-a temut; şi, începînd să se afunde, a strigat, zicînd: „Doamne, scapă-mă!”
31 Îndată însă Isus a întins mîna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin-credinciosule, de ce te-ai îndoit?”
32 Şi, cînd s-au suit în corabie, a încetat vîntul.
33 Dar cei din corabie I s-au închinat, zicînd: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”
34 Şi după ce au trecut dincolo, au venit în ţinutul Ghenezaretului.
35 Şi bărbaţii din locul acela, recunoscîndu-L, au trimis în toate împrejurimile, şi au adus la el pe toţi bolnavii,
36 şi îl rugau să le dea voie numai să atingă ciucurele hainei Lui. Şi toţi cîţi I-au atins au fost deplin însănătoşiţi.