1 Şi luînd cuvîntul, Isus le-a vorbit iarăşi în pilde, zicînd:
2 „împărăţia cerurilor este asemănată cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.
3 Şi a trimis pe robii lui să cheme pe cei invitaţi la nuntă, şi ei nu voiau să vină.
4 A trimis iarăşi alţi robi, zicînd: ‘Spuneţi celor invitaţi: Iată, am pregătit prînzul meu; boii mei şi vitele îngrăşate au fost tăiate, şi totul este gata; veniţi la nuntă’.
5 Dar ei, fără să le pese, au plecat: unul la ogorul lui, altul la negustoria lui.
6 Ceilalţi însă au prins pe robii lui, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorît.
7 Dar împăratul s-a mîniat şi, trimiţînd ostile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.
8 Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este într-adevăr gata, dar cei invitaţi n-au fost vrednici.
9 Duceţi-vă deci la răspîntiile drumurilor şi invitaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi’.
10 Şi robii aceia au ieşit pe drumuri şi au strîns pe toţi pe care i-au găsit, atît răi, cît şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut cu cei ce şedeau la masă.
11 Împăratul a intrat însă să privească pe cei ce şedeau la masă, şi a văzut acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă;
12 şi el i-a zis: ‘Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Dar el a amuţit.
13 Atunci împăratul a zis slujitorilor: ‘Legaţi-i picioarele şi mîinile şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.
14 Căci mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi’.
15 Atunci fariseii s-au dus şi au luat hotărîrea ca să-L prindă cu vorba.
16 Şi au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodianii, zicînd: „Învăţătorule, ştim că eşti iubitor de adevăr şi că înveţi pe alţii calea lui Dumnezeu în adevăr, şi nu-Ţi pasă de nimeni, căci nu Te uiţi la faţa oamenilor.
17 Spune-ne deci, ce Ţi se pare? Este permis să dăm impozit Cezarului, sau nu?”
18 Dar Isus, cunoscîndu-le răutatea, a zis: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
19 Arătaţi-Mi banul impozitului”. Ei însă I-au adus un dinar.
20 Şi El le-a zis: „Ale cui sînt chipul acesta şi inscripţia?”
21 Ei au zis: „Ale Cezarului”. Atunci El le-a zis: „Daţi deci Cezarului cele ale Cezarului, şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu!”
22 Şi cînd au auzit aceasta, ei s-au minunat şi, lăsîndu-L, au plecat.
23 În ziua aceea, au venit la Isus nişte saduchei, care zic că nu este înviere, şi L-au întrebat,
24 zicînd: „învăţătorule, Moise a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu soţia fratelui său şi să ridice urmaşi fratelui său”.
25 Erau însă la noi şapte fraţi. Şi cel dintîi s-a căsătorit şi a murit; şi, neavînd urmaşi, a lăsat pe soţia lui fratelui său.
26 Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, pînă la al şaptelea.
27 Dar, la urma tuturor, a murit şi femeia.
28 La înviere deci, a căruia din cei şapte îi va fi ea soţie? Căci toţi au avut-o”.
29 Dar răspunzînd, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi, necunoscînd nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30 Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii (lui Dumnezeu) în cer.
31 Însă, în ce priveşte învierea morţilor, nu aţi citit cele spuse vouă de Dumnezeu, cînd zice:
32 ‘Eu sînt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?’ El nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii”.
33 Şi cînd au auzit, mulţimile au fost uimite de învăţătura Lui.
34 Fariseii însă, auzind că El a adus la tăcere pe saduchei, s-au strîns împreună,
35 şi unul din ei, un învăţător al Legii, ispitindu-L, L-a întrebat:
36 „Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare din Lege?”
37 Dar El i-a zis: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta.
38 Aceasta este cea mai mare şi cea dintîi poruncă.
39 A doua însă este asemenea ei: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’.
40 De aceste două porunci atîrnă toată Legea şi Profeţii”.
41 Dar pe cînd erau fariseii strînşi la un loc, Isus i-a întrebat,
42 zicînd: „Ce vi se pare despre Cristos? Al cui Fiu este?” Ei I-au zis: „Al lui David”.
43 El le-a zis: „Cum deci David, în Duhul, îl numeşte Domn, cînd zice:
44 ‘Domnul a zis Domnului Meu: Aşează-te la dreapta Mea, pînă voi pune pe duşmanii Tăi sub picioarele Tale’?
45 Deci, dacă David îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?”
46 Şi nimeni nu I-a putut răspunde un cuvînt, nici n-a îndrăznit cineva ca din ziua aceea să-L mai întrebe.