1 Şi cînd s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe, înspre muntele Măslinilor, atunci Isus a trimis doi ucenici,
2 zicîndu-le: „Mergeţi în satul dinaintea voastră, şi îndată veţi găsi o măgăriţă legată şi un măgăruş cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.
3 Şi dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi: ‘Domnul are nevoie de ei. Însă îndată îi va trimite’”.
4 Dar aceasta s-a întîmplat ca să se împlinească cele spuse prin profetul, care zice:
5 „Spuneţi fiicei Sionului: ‘Iată, împăratul tău vine la tine, blînd şi şezînd pe o măgăriţă şi pe un măgăruş, mînzul unui animal de povară’”.
6 Ucenicii însă s-au dus şi au făcut cum le poruncise Isus.
7 Au adus măgăriţa şi măgăruşul şi şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut pe ele.
8 Dar cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe drum, însă alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.
9 Mulţimile însă, cele care mergeau înaintea Lui şi cele care veneau după El, strigau, zicînd: „Osana, Fiului lui David! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cele Preaînalte!”
10 Şi cînd a intrat El în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare, zicînd: „Cine este Acesta?”
11 Dar mulţimile ziceau: „Acesta este Profetul Isus, Cel din Nazaretul Galileii”.
12 Şi Isus a intrat în templu (lui Dumnezeu) şi a dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei
13 şi le-a zis: „Este scris: ‘Casa Mea va fi numită casă de rugăciune’. Dar voi o faceţi peşteră de tîlhari”.
14 Şi nişte orbi şi şchiopi s-au apropiat de El în templu, şi El i-a vindecat.
15 Însă, cînd au văzut marii preoţi şi cărturarii minunile pe care le făcea, şi pe copii strigînd în templu şi zicînd: „Osana, Fiului lui David!”, s-au supărat tare
16 şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?” Dar Isus le-a zis: „Da. Oare n-aţi citit niciodată: ‘Tu ai pregătit laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug’?”
17 Şi, lăsîndu-i, a ieşit afară din cetate spre Betania şi a înnoptat acolo.
18 Dis-de-dimineaţă însă, pe cînd Se întorcea în cetate, a flămînzit.
19 Şi văzînd un smochin lîngă drum, S-a dus la el şi n-a găsit nimic în el decît frunze. Şi i-a zis: „Să nu mai dea niciodată rod din tine!” Şi îndată smochinul s-a uscat.
20 Şi văzînd aceasta, ucenicii s-au minunat, zicînd: „Cum s-a uscat smochinul îndată?”
21 Dar răspunzînd, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun: Dacă aveţi credinţă şi nu vă îndoiţi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului ci, chiar dacă veţi zice acestui munte: Ridică-te şi aruncă-te în mare’, se va întîmpla.
22 Şi tot ce veţi cere în rugăciune, crezînd, veţi primi”.
23 Şi cînd a venit la templu, s-au apropiat de El, care îi învăţa, marii preoţi şi mai-bătrînii poporului, zicînd: „Cu ce autoritate faci Tu acestea, şi cine Ţi-a dat autoritatea aceasta?”
24 Dar răspunzînd, Isus le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu un singur cuvînt, şi dacă Mi-l spuneţi, vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac acestea:
25 ‘Botezul lui Ioan de unde era? Din cer, sau de la oameni?’” Dar ei cugetau în sinea lor, zicînd: „Dacă spunem: ‘Din cer’, ne va zice: ‘Atunci de ce nu I-aţi crezut?’
26 Dar dacă spunem: ‘De la oameni’, ne temem de mulţime, căci toţi socotesc pe Ioan drept profet”.
27 Şi răspunzînd lui Isus, au zis: „Nu ştim”. Atunci le-a zis şi El: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.
28 Dar ce vi se pare? Un om avea doi copii; şi ducîndu-se la cel dintîi, i-a zis: ‘Fiule, du-te astăzi de lucrează în vie!’
29 El însă, răspunzînd, a zis: ‘Nu vreau’. Mai tîrziu însă, părîndu-i rău, s-a dus.
30 Şi ducîndu-se la celălalt, i-a zis la fel. Dar el, răspunzînd, a zis: ‘Mă duc, Doamne’. Şi nu s-a dus.
31 Care din cei doi a făcut voia tatălui?” Ei au zis: „Cel dintîi”. Isus le-a zis: „Adevărat vă spun: Vameşii şi curvele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.
32 Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii, şi nu I-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele I-au crezut; voi însă, văzînd aceasta, nici nu v-a părut rău mai tîrziu ca să-l credeţi.
33 Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un stăpîn de casă, care a sădit o vie şi a împrejmuit-o cu un gard şi a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn şi a arendat-o unor agricultori şi a plecat din ţară.
34 Dar cînd s-a apropiat vremea roadelor, a trimis pe robii săi la agricultori ca să-şi ia roadele.
35 Şi agricultorii au luat pe robii lui, şi pe unul I-au bătut, pe altul însă I-au omorît, dar pe altul I-au ucis cu pietre.
36 A trimis iarăşi pe alţi robi, mai mulţi decît cei dintîi, şi ei le-au făcut la fel.
37 Dar, la urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicînd: ‘Vor respecta pe fiul meu!’
38 Agricultorii însă, cînd au văzut pe fiul, au zis între ei: ‘Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorîm şi să avem noi moştenirea lui.
39 Şi punînd mîna pe el, I-au aruncat afară din vie şi I-au omorît.
40 Deci, cînd va veni stăpînul viei, ce va face el acelor agricultori?”
41 Ei I-au zis: „El va nimici îngrozitor pe răii aceia, şi via o va arenda altor agricultori, care-i vor da roadele la vremea lor”.
42 Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi: ‘Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a devenit cap al unghiului; Domnul a făcut aceasta, şi este minunat în ochii noştri’?
43 De aceea, vă spun: împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unei naţiuni care va face roadele ei.
44 Şi cine cade peste piatra aceasta va fi sfărîmat, dar pe acela peste care cade ea, îl va spulbera”.
45 Şi auzind marii preoţi şi fariseii pildele Lui, au înţeles că El vorbeşte despre ei,
46 şi, deşi căutau să-L prindă, se temeau de mulţimi, întrucît ele îl socoteau drept profet.