1 Lepădînd deci orice răutate şi orice viclenie şi făţărnicii şi invidii şi orice vorbiri de rău,
2 ca nişte prunci nou-născuţi, să tînjiţi după laptele duhovnicesc nefalsificat – ca prin el să creşteţi spre mîntuire –,
3 dacă aţi gustat că Domnul este bun.
4 Apropiindu-vă de El, Piatra vie, lepădată ca nefolositoare de oameni, dar aleasă şi de preţ la Dumnezeu,
5 şi voi înşivă, ca nişte pietre vii, sînteţi zidiţi ca o casă duhovnicească, pentru o preoţie sfîntă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, bine primite de Dumnezeu, prin Isus Cristos.
6 Pentru că este cuprins în Scriptură: „Iată, pun în Sion o Piatră unghiulară, aleasă, de preţ, şi cine se încrede în El nu va fi făcut de ruşine”.
7 Deci vouă care credeţi, ea este preţioasă, dar pentru cei ce nu cred: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a devenit capul unghiului”;
8 şi: „O Piatră de poticnire şi o Stîncă de cădere”. Ei se poticnesc, neascultînd de Cuvînt: la aceasta au şi fost rînduiţi.
9 Voi însă sînteţi un neam ales, o preoţie împărătească, o naţiune sfîntă, un popor dobîndit spre posesie, ca să vestiţi însuşirile desăvîrşite ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;
10 voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sînteţi poporul lui Dumnezeu; voi, care nu căpătaserăti milă, dar acum aţi căpătat milă.
11 Iubiţilor, vă îndemn ca pe nişte călători şi străini să vă feriţi de poftele cărnii care se luptă împotriva sufletului,
12 avînd o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca în ceea ce vorbesc împotriva voastră ca nişte răufăcători, din faptele bune pe care le privesc să glorifice pe Dumnezeu în ziua cercetării Lui.
13 Supuneţi-vă oricărei stăpîniri omeneşti, pentru Domnul: fie împăratului, ca fiind suveran,
14 fie guvernatorilor, ca unii care sînt trimişi de el spre pedepsirea răufăcătorilor, dar spre lauda celor ce fac bine.
15 Pentru că aşa este voia lui Dumnezeu, ca făcînd ce este bine, să aduceţi la tăcere neştiinţa oamenilor fără minte;
16 ca fiind liberi, şi totuşi nu avînd libertatea ca un acoperămînt al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu.
17 Cinstiţi pe toţi; iubiţi frăţietatea; temeţi-vă de Dumnezeu; cinstiţi pe împărat!
18 Voi, slugi de casă, fiţi supuse stăpînilor cu tot respectul, nu numai celor buni şi blînzi, ci şi celor cu toane.
19 Căci este un har dacă cineva, din pricina conştiinţei faţă de Dumnezeu, îndură întristare, suferind pe nedrept.
20 Căci ce fală este dacă veţi răbda, după ce păcătuiţi şi sînteţi pedepsiţi? Dar, dacă veţi răbda după ce faceţi bine şi suferiţi, acesta este un har de la Dumnezeu.
21 Căci la aceasta aţi fost chemaţi, pentru că şi Cristos a suferit pentru voi, lăsîndu-vă un model, ca să călcaţi pe urmele Lui,
22 El, care „n-a făcut păcat, nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui”;
23 care, fiind ocărit, nu răspundea cu ocări; suferind, nu ameninţa, ci Se încredinţa pe Sine Celui care judecă drept;
24 care a purtat El însuşi păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Căruia aţi fost vindecaţi.
25 Căci rătăceaţi ca nişte oi. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Supraveghetorul sufletelor voastre.