1 Tot aşa, soţiilor, fiţi supuse soţilor voştri, pentru ca, chiar dacă unii nu ascultă de Cuvînt, să fie cîştigaţi fără cuvînt, prin purtarea soţiilor lor,
2 privind la purtarea voastră castă în temere.
3 Podoaba voastră să nu fie cea de afară, în împletirea părului, în purtarea de podoabe de aur sau în îmbrăcarea hainelor,
4 ci omul ascuns al inimii, în podoaba nepieritoare a unui duh blînd şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
5 Căci astfel se împodobeau odinioară şi sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, supunîndu-se soţilor lor,
6 cum asculta Sara de Avraam, numindu-l „domn”. Copiii ei aţi devenit, făcînd binele şi netemîndu-vă de vreo ameninţare.
7 În acelaşi fel şi voi, soţilor, convieţuiţi cu ele potrivit cu cunoştinţa, dînd cinste vasului femeiesc, ca mai slab, ca fiind şi împreună-moştenitoare ale harului vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.
8 În sfîrşit însă, toţi să fiţi cu acelaşi gînd, simţind cu alţii, avînd dragoste frăţească, miloşi, smeriţi,
9 nerăsplătind rău pentru rău, sau ocară pentru ocară; ci dimpotrivă, binecuvîntînd, pentru că la aceasta aţi fost chemaţi: ca să moşteniţi binecuvîntare.
10 „Căci cine vrea să iubească viaţa şi să vadă zile bune, să-şi înfrîneze limba de la rău şi buzele ca să nu vorbească înşelător.
11 Să se abată însă de la rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească.
12 Pentru că ochii Domnului sînt peste cei drepţi, şi urechile Lui spre cererile lor. Dar Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul”.
13 Şi cine vă va face rău, dacă aţi devenit zeloşi pentru bine?
14 Dar chiar şi dacă aţi suferi din pricina dreptăţii, fericiţi sînteţi! „Nu vă temeţi însă de intimidările lor, nici nu fiţi tulburaţi!
15 Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Cristos ca Domn”, fiind totdeauna gata să răspundeţi înaintea oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blîndeţe şi respect,
16 avînd o conştiinţă bună, pentru ca, în ceea ce se vorbeşte împotriva voastră, să fie făcuţi de ruşine cei ce ocărăsc purtarea voastră bună în Cristos.
17 Căci este mai bine, dacă aşa ar vrea voia lui Dumnezeu, să suferiţi făcînd binele decît făcînd răul!
18 Pentru că şi Cristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept, pentru cei nedrepţi, ca să vă aducă la Dumnezeu, fiind omorît în carne, dar făcut viu în duh,
19 în care S-a şi dus şi a vestit duhurilor în închisoare,
20 care n-au ascultat odinioară, cînd aştepta îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu în zilele lui Noe, pe cînd se pregătea arca, în care puţini, adică opt suflete, au fost salvaţi prin apă,
21 care, ca imagine oglindită, vă mîntuieşte acum şi pe voi, anume botezul – care nu este o îndepărtare a murdăriei cărnii, ci o cerere cu mare dorinţă la Dumnezeu pentru o conştiinţă bună –, prin învierea lui Isus Cristos,
22 care este la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a dus în cer, şi I-au fost supuşi îngeri şi autorităţi şi puteri.