1 Dar s-au ridicat şi profeţi mincinoşi în popor, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor introduce pe furiş erezii de pierzare, tăgăduind chiar pe Stăpînul, care i-a cumpărat, aducînd asupra lor o pierzare grabnică.
2 Şi mulţi le vor urma destrăbălările, din pricina cărora calea adevărului va fi hulită;
3 şi în lăcomie, prin cuvinte născocite, vă vor cumpăra. Dar judecata lor de multă vreme nu zăboveşte, şi pierzarea lor nu aţipeşte.
4 Căci, dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci aruncîndu-i în locurile adîncurilor întunecate, i-a predat ca să fie păstraţi pentru judecată;
5 şi n-a cruţat lumea veche, ci a păzit pe Noe, un vestitor al dreptăţii împreună cu alţi şapte, cînd a adus potopul peste o lume de nelegiuiţi;
6 şi prefăcînd în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, le-a condamnat la nimicire, dînd exemplu celor ce vor trăi în nelegiuire;
7 şi a izbăvit pe dreptul Lot, care era chinuit de purtarea desfrînată a celor ticăloşi
8 – căci dreptul acesta, locuind între ei, prin vedere şi auzire îşi chinuia zi de zi sufletul lui drept cu faptele lor cele fărădelege –,
9 înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din ispită pe cei evlavioşi, dar să păstreze pe cei nedrepţi pentru ziua judecăţii, ca să fie pedepsiţi,
10 dar mai ales pe cei ce umblă după carne în poftă de necurăţie şi dispreţuiesc stăpînirea; îndrăzneţi, sfidători, ei nu se tem să hulească gloriile,
11 pe cînd îngerii, deşi sînt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului o judecată hulitoare împotriva lor.
12 Dar aceştia, ca nişte animale lipsite de raţiune, de la natură sortite să fie prinse şi nimicite, hulind ceea ce nu cunosc, vor fi nimiciţi şi ei în stricăciunea lor,
13 suferind răul ca răsplată a nedreptăţii lor. Ei socotesc ca o plăcere să se dedea la desfrînare în plină zi; sînt nişte mîncăcioşi şi stricaţi, desfătîndu-se în amăgirile lor cînd ospătează împreună cu voi;
14 avînd ochii plini de adulter, şi nu încetează de la păcat, ademenind sufletele nestatornice, avînd inima deprinsă la lăcomie, copii ai blestemului;
15 părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit, urmînd calea lui Balaam, fiul lui Beor, care a iubit răsplata nedreptăţii.
16 Dar a fost mustrat pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvîntătoare, vorbind cu glas omenesc, a împiedicat nebunia profetului.
17 Aceştia sînt nişte fîntîni fără apă şi nişte neguri minate de furtună: lor le este păstrată întunecimea întunericului.
18 Căci, rostind cuvinte umflate de deşertăciune, ei ademenesc cu poftele cărnii, prin desfrînări, pe cei ce de abia au scăpat de cei care umblă în rătăcire,
19 promiţîndu-le libertatea, în timp ce ei înşişi sînt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul celui care l-a învins.
20 Căci dacă, scăpînd de necurăţeniile lumii prin cunoaşterea Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Cristos, s-au încurcat iarăşi în ele şi sînt învinşi de acestea, starea lor din urmă se face mai rea decît cea dintîi.
21 Căci ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decît, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfîntă care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întîmplat ce spune proverbul adevărat: „Cîinele s-a întors la vărsătura lui”, şi: „Scroafa spălată la tăvălirea în mocirlă”.