1 Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Cristos, către cei ce au dobîndit o credinţă egal de scumpă cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Isus Cristos:
2 Har vouă, şi pacea să fie înmulţită prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus, Domnul nostru!
3 Întrucît dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele privitoare la viaţă şi evlavie, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin propria Lui glorie şi virtute,
4 prin care El ne-a dăruit promisiunile Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să deveniţi părtaşi ai naturii dumnezeieşti, scăpînd de stricăciunea care este în lume prin poftă:
5 tocmai de aceea însă, adăugind din partea voastră orice silinţă, să aveţi în credinţa voastră virtutea; dar în virtute, cunoştinţa;
6 dar în cunoştinţă, înfrînarea; dar în înfrînare, răbdarea; dar în răbdare, evlavia;
7 dar în evlavie, dragostea frăţească; dar în dragoste frăţească, dragostea.
8 Căci, dacă aceste virtuţi sînt ale voastre şi sporesc, ele vă fac să nu fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte cunoaşterea Domnului nostru Isus Cristos.
9 Căci cel în care nu sînt prezente acestea este orb, miop, şi a uitat de curăţirea păcatelor lui de altădată.
10 De aceea, fraţilor, siliţi-vă cu atît mai mult să vă faceţi chemarea şi alegerea sigură, căci, făcînd acestea, nu vă veţi poticni niciodată.
11 Căci astfel vi se va da din belşug intrarea în împărăţia veşnică a Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Cristos.
12 De aceea, voi fi totdeauna gata să vă amintesc de acestea, deşi le ştiţi şi sînteţi întăriţi în adevărul care este prezent la voi.
13 Dar socotesc că este drept, cît timp sînt în cortul acesta, să vă trezesc prin aducere-aminte,
14 ştiind că punerea la o parte a cortului meu este în curînd, după cum mi-a făcut cunoscut Domnul nostru Isus Cristos.
15 Mă voi sili însă ca şi după plecarea mea să puteţi în orice vreme să vă reamintiţi de acestea.
16 Căci nu urmînd nişte povestiri închipuite, meşteşugit alcătuite, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos, ci am fost martori oculari ai măreţiei Lui.
17 Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi glorie, atunci cînd I s-a adus acest glas de către gloria cea măreaţă: „Acesta este Fiul Meu iubit, în care Mi-am găsit plăcerea”.
18 Şi noi am auzit acest glas adus din cer, pe cînd eram cu El pe muntele cel sfînt.
19 Şi avem cuvîntul profetic făcut mai sigur, la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lampă care străluceşte într-un loc întunecos, pînă se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre,
20 cunoscînd mai întîi aceasta, că nici o profeţie din Scriptură nu este o interpretare personală a cuiva,
21 căci nici o profeţie n-a fost adusă vreodată prin voia unui om, ci nişte oameni au vorbit de la Dumnezeu, fiind minaţi de Duhul Sfînt.