1 Zic deci: „A lepădat cumva Dumnezeu pe poporul Său?” Departe de asta! Căci şi eu sînt israelit, din sămînţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
2 Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Sau nu ştiţi ce zice Scriptura despre Ilie? Cum învinuieşte el pe Israel înaintea lui Dumnezeu?
3 „Doamne, pe profeţii Tăi i-au omorît, altarele Tale le-au dărîmat; şi eu am rămas singur, şi caută să-mi ia viaţa”.
4 Dar care este răspunsul dumnezeiesc? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal”.
5 Aşa şi în vremea prezentă a luat deci fiinţă o rămăşiţă potrivit unei alegeri a harului.
6 Dar dacă este prin har, nu mai este din fapte; altfel, harul nu mai este har. (Şi dacă este din fapte, nu mai este prin har; altfel, fapta n-ar mai fi faptă).
7 Ce deci? Ce căuta Israel, n-a căpătat, dar cei aleşi au căpătat, însă ceilalţi au fost împietriţi,
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de amorţire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă, pînă în ziua de azi”.
9 Şi David zice: „Masa lor să devină un laţ şi o cursă şi un prilej de cădere şi o răsplată pentru ei.
10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă, şi încovoaie-le spatele pentru totdeauna”.
11 Zic deci: „S-au poticnit ei cumva ca să cadă?” Departe de asta! Ci, prin căderea lor, a venit mîntuirea neamurilor, ca să-i provoace la gelozie;
12 dacă însă căderea lor a devenit bogăţie pentru lume, şi înfrîngerea lor a devenit bogăţie pentru neamuri, cu cît mai mult va fi plinătatea lor?
13 Dar v-o spun vouă, neamurilor: Cît sînt deci apostol al neamurilor, îmi glorific slujba,
14 dacă cumva pot să provoc la gelozie pe cei ce sînt carnea mea, şi să mîntuiesc pe unii din ei.
15 Căci, dacă lepădarea lor este împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, dacă nu viaţă dintre cei morţi?
16 Dar dacă pîrga aluatului este sfîntă, este şi aluatul; şi dacă rădăcina este sfîntă, aşa sînt şi ramurile.
17 Dacă însă unele din ramuri au fost rupte, dar tu, fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit în ele şi ai devenit împreună-părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,
18 nu te lăuda faţă de ramuri. Dar dacă te lauzi, să ştii: Nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina pe tine.
19 Deci vei zice: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu”.
20 Bine: au fost rupte din pricina necredinţei, dar tu stai prin credinţă. Nu gîndi lucruri înalte, ci teme-te!
21 Căci, dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te deci la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, dar bunătatea lui Dumnezeu faţă de tine, dacă rămîi în bunătate; altfel, vei fi tăiat şi tu.
23 Dar şi ei, dacă nu rămîn în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu este puternic să-i altoiască iarăşi.
24 Căci, dacă tu ai fost tăiat din măslinul sălbatic de la natură şi ai fost altoit împotriva naturii într-un măslin bun, cu cît mai mult vor fi altoiţi ei, care sînt ramuri naturale, în propriul lor măslin?
25 Căci nu vreau, fraţilor, să nu ştiţi taina aceasta, ca să nu fiţi înţelepţi în voi înşivă: Lui Israel s-a făcut împietrire în parte pînă va intra numărul deplin al neamurilor.
26 Şi astfel întregul Israel va fi mîntuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, El va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.
27 Şi acesta este legămîntul Meu cu ei, cînd le voi îndepărta păcatele”.
28 În ce priveşte Evanghelia, ei sînt duşmani, din pricina voastră; dar în ce priveşte alegerea, ei sînt iubiţi, din pricina părinţilor.
29 Căci darurile harului şi chemarea lui Dumnezeu sînt irevocabile.
30 Căci, după cum odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi căpătat milă din pricina neascultării lor,
31 aşa şi aceştia, n-au ascultat acum, astfel ca, din pricina milei faţă de voi, să capete şi ei acum milă.
32 Căci Dumnezeu a închis pe toţi în neascultare, ca să arate milă tuturor.
33 O, adîncime a bogăţiei, atît a înţelepciunii, cît şi a cunoştinţei lui Dumnezeu! Cît de imposibil de cercetat sînt judecăţile Lui, şi cît de imposibil de urmărit sînt căile Lui!
34 Căci „cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul Lui?
35 Sau cine I-a dat cel dintîi, ca să i se răsplătească?”
36 Pentru că din El şi prin El şi pentru El sînt toate. A Lui să fie gloria în veci! Amin.