1 Dar pe cel slab în credinţă primiţi-l, totuşi nu spre judecare de păreri.
2 Unul are credinţa că poate să mănînce de toate, dar cel slab mănîncă legume.
3 Cine mănîncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănîncă, dar cine nu mănîncă să nu judece pe cine mănîncă, căci Dumnezeu l-a primit.
4 Cine eşti tu, care judeci pe sluga altuia? Pentru domnul lui stă sau cade el, dar el va sta, căci Domnul este puternic să-l facă să stea.
5 Unul socoteşte o zi mai presus decît alta, dar altul socoteşte că toate zilele sînt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
6 Cine ţine ziua, pentru Domnul o ţine. (Cine nu ţine ziua, pentru Domnul n-o ţine). Şi cine mănîncă, pentru Domnul mănîncă, căci el mulţumeşte lui Dumnezeu. Şi cine nu mănîncă, pentru Domnul nu mănîncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu.
7 Căci nici unul din noi nu trăieşte pentru sine însuşi, şi nici unul nu moare pentru sine însuşi.
8 Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, şi dacă trăim, şi dacă murim, noi sîntem ai Domnului.
9 Căci pentru aceasta a murit Cristos şi a înviat, ca să domnească atît peste cei morţi, cît şi peste cei vii.
10 Dar tu de ce judeci pe fratele tău? Sau, şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.
11 Căci este scris: ‘Pe viaţa Mea’, zice Domnul, ‘orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da laudă lui Dumnezeu’.
12 Astfel deci, fiecare din noi va da socoteală pentru sine însuşi lui Dumnezeu.
13 Să nu ne mai judecăm deci unul pe altul. Ci mai bine judecaţi să nu puneţi înaintea fratelui vostru o piatră de poticnire sau o piedică.
14 Eu ştiu şi sînt încredinţat în Domnul Isus că nimic nu este necurat în sine, şi este necurat numai pentru cel ce socoteşte că e necurat.
15 Căci, dacă fratele tău este întristat din pricina unei mîncări, nu mai umbli potrivit dragostei! Nu nimici, prin mîncarea ta, pe acela pentru care a murit Cristos!
16 Nu lăsaţi deci ca binele vostru să fie vorbit de rău.
17 Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este a mînca şi a bea, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfînt.
18 Căci cine slujeşte lui Cristos în acestea este plăcut lui Dumnezeu şi recunoscut în faţa oamenilor.
19 Astfel deci, să urmărim cele ale păcii, şi cele ale zidirii reciproce.
20 Să nu dărîmi, pentru o mîncare, lucrarea lui Dumnezeu. Într-adevăr, toate sînt curate. Dar este rău pentru omul care mănîncă poticnindu-se.
21 Bine este să nu mănînci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care se poticneşte fratele tău (sau cade, sau slăbeşte).
22 Tu, să ai încredinţarea pe care o ai pentru tine însuţi înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă singur în ceea ce încuviinţează!
23 Dar cine se îndoieşte cînd mănîncă, este condamnat, pentru că nu mănîncă din încredinţare. Tot ce nu este din încredinţare, este păcat.