1 Noi însă, cei tari, sîntem datori să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi şi să nu ne plăcem nouă înşine.
2 Fiecare din noi să placă aproapelui spre bine, pentru zidire.
3 Căci şi Cristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi, ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine”.
4 Căci tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, ca, prin răbdarea şi prin mîngîierea Scripturilor, să avem nădejde.
5 Dar Dumnezeul răbdării şi al mîngîierii să vă dea să aveţi acelaşi fel de gîndire unul faţă de altul, potrivit cu Cristos Isus,
6 pentru ca într-un gînd, cu o singură gură, să glorificaţi pe Dumnezeul şi Tată al Domnului nostru Isus Cristos.
7 De aceea, primiţi-vă unul pe altul, cum v-a primit şi pe voi Cristos, spre gloria lui Dumnezeu.
8 Căci zic: Cristos a devenit un Slujitor al tăierii împrejur, pentru ade­vărul lui Dumnezeu, ca să confirme promisiunile date părinţilor,
9 pentru ca neamurile să glorifice însă pe Dumnezeu, pentru mila Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre neamuri, şi voi cînta laudă Numelui Tău”.
10 Şi iarăşi spune: „Veseliţi-vă, neamuri, cu poporul Lui”.
11 Şi iarăşi: „Lăudaţi, toate neamurile, pe Domnul, şi să-L laude toate popoarele”.
12 Şi iarăşi zice Isaia: „Va fi Rădăcina lui Iese, şi Cel care Se ridică să stăpînească peste neamuri; neamurile vor nădăjdui în El”.
13 Dumnezeul nădejdii însă să vă umple cu toată bucuria şi cu toată pacea, în credinţă, pentru ca să prisosiţi în nădejde, prin puterea Duhului Sfînt!
14 Dar eu însumi, fraţii mei, sînt încredinţat în ce vă priveşte că şi voi sînteţi plini de bunătate, fiind umpluţi cu toată cunoştinţa, putînd şi să vă îndemnaţi unul pe altul.
15 Dar în parte v-am scris mai cu îndrăzneală, ca unul care vă readuc aminte, din pricina harului dat mie de la Dumnezeu,
16 ca să fiu un slujitor al lui Cristos Isus pentru neamuri, slujind preoţeşte Evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfinţită prin Duhul Sfînt.
17 Eu am deci cu ce mă lăuda în Cristos Isus, în cele privitoare la Dumnezeu.
18 Căci nu voi îndrăzni să vorbesc despre ceva ce n-a îndeplinit Cristos prin mine, spre ascultarea neamurilor, prin cuvînt şi faptă,
19 în puterea semnelor şi a minunilor, în puterea Duhului lui Dumnezeu, astfel că, de la Ierusalim şi de primprejur, pînă în Iliria, am predicat deplin Evanghelia lui Cristos,
20 căutînd însă astfel, ca o cinste a mea, să vestesc Evanghelia nu unde a mai fost numit Cristos, ca să nu zidesc pe temelia altuia,
21 ci după cum este scris: „Aceia, cărora nu li s-a vestit despre El, vor vedea, şi cei ce n-au auzit, vor înţelege”.
22 De aceea am şi fost deseori împiedicat să vin la voi.
23 Dar acum, nemaiavînd loc în aceste ţinuturi, avînd însă de mulţi ani o mare dorinţă să vin la voi,
24 în caz că mă duc în Spania – căci nădăjduiesc să vă văd în trecere, şi să fiu petrecut de voi într-acolo, după ce mă voi fi bucurat din plin cîtva timp de voi –,
25 acum însă mă duc la Ierusalim în slujbă pentru sfinţi.
26 Căci cei din Macedonia şi Ahaia au binevoit să facă o strîngere de bani pentru săracii dintre sfinţii care sînt în Ierusalim.
27 Da, au binevoit; dar era şi o datorie faţă de ei; căci, dacă neamurile au avut parte de bunurile lor duhovniceşti, sînt şi ei datori să le slujească cu cele necesare vieţii.
28 După ce-mi voi îndeplini deci însărcinarea aceasta şi le voi pecetlui acest rod, voi pleca în Spania trecînd pe la voi.
29 Ştiu însă că, venind la voi, voi veni în plinătatea binecuvântării lui Cristos.
30 Dar vă îndemn, fraţilor, prin Domnul nostru Isus Cristos şi prin dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine, în rugăciuni pentru mine către Dumnezeu,
31 ca să fiu izbăvit de cei neascultători din Iudeea, şi slujba mea pe care o am pentru Ierusalim să fie bine primită de sfinţi,
32 ca, venind la voi cu bucurie, prin voia lui Dumnezeu, să mă înviorez împreună cu voi.
33 Dar Dumnezeul păcii să fie cu voi toţi! Amin.